O nouă zi,aceeași viață plictisitoare.
E 08:30,mă ridic ușor din pat și merg spre bucătărie.Mama mă aștepta cu micul dejun.
-Neața,iubita mea!
-Neața,mama.
-Să te pregătești de școală,da?
-Da,mamă!
Și plecă. Stau cu capul aplecat spre bolul de cereale. Mă gândesc la el,din nou.. Lacrimi îmi cad pe față,dar găsesc putere și le șterg.Mă ridic,îmi spăl farfuria și încep să mă pregătesc. Plec spre școală. Ajunsă acolo îmi întâlnesc prietenii si deodată apare el... Acest el este ex-ul dacă îi pot spune așa pe nume Mike.Singurul care mi-a colorat viața doar prin simpla lui prezență.. Spun fostul pentru că acum nu mai formăm un intreg.. Ne-am îndepărtat și urăsc lucrul acesta.
-Ăh... Bună,Mike!
-Bună,Eliza! Cum mai esti?
-uite bine,schițând un zâmbet chinuit pe față. S-a prins ca nu sunt bine,nu îl pot minți,mă cunoaște prea bine ca să se poată lăsa păcălit de un amărât de zâmbet.
Imi lipsește... Enorm,mă sufoc de dorul lui,de tot ce obișnuiam să fim,am sentimente puternice pentru el,mai puternice ca niciodată.Poate vă întrebati de ce nu suntem împreună.Ei bine,el nu mai simte același lucru pentru mine,sunt o simplă prezență din cercul lui de prieteni și ne vedem din ce in ce mai rar.. Am avut o relație perfectă cum toate fetele și-ar dori un tip romantic,atent,adorabil,pervers. E totul pentru mine.
Ajunsă acasă,intru pe Whatsapp.5 mesaje,niciunul de la el... Nu l-am văzut toată ziua.
Adorm și la un moment dat primesc un sms. Mike:ce faci? Ii raspund:bine tu? Răspunde destul de repede:uite,mă aflu la spital... Îngrozită de acest fapt îi trimit sute de mesaje însa...
---Va urma---
Bună,ce părere aveți? Merită continuată sau ne oprim la începutul acțiunii? E prima mea poveste deci nu fiți răi,mulțumesc anticipat!❤️💋
