Prima iubire

Capitolul 20

      *Perspectiva lui Harry

    Cum au intrat sala s-a citremurat.Mama ei se vedea ca plange.Vanessa radea pe sub mustati.Atunci furia s-a acumulat in corpul meu dar am incercat sa ma calmez.

    "Harry..."spune cu glas stins Anna.

    Doctorii isi indreapta atentia spre ea.Eu pasesc tremurand.Ii iau mana rece intre mainile mele calde.Asta este diferenta dintre noi;ea este tacuta ca gerul,eu ard tot ce intalnesc.Ma priveste cu o flacara in ochii sai firavi.

      "Vreau sa sti ca,te iubesc!Tu ai fost prima mea iubire si as vrea sa nu ma uiti niciodata..."cu astea m-a sarutat.Un sarut cald pe care il mai simtisem dar de data asta avea ceva aparte,special.Anna a lasat capul jos si a inchis ochii.Am deschis ochii.Am vazut-o cu ochii inchisi.Doctorii se invarteau de jur imprejur si se tot agitau.Atunci doctorul a venit in spatele meu.Si-a asezat mana grea pe umarul meu.

      "Imi pare rau!"spune.

     "Nu...!Nu se poate!Nu se poate sa moara...!"de la soapta am trecut la urlete.Am trantit tot ce era in cabinet.Am dat cu pumnii in pereti.Incheieturile si mainile imi erau insangerate.Mi-am luat tricoul si mi l-am sfasiat.Aratam ca un nebun dar nu imi pasa.Era numai vina...lui Niall...

       Am iesit grabit.Fata imi era insangerata.Niall astepta afara.Am alergat pana la el si l-am prins de gat trantidu-l la pamant.

     "E vina ta.Ti-am spus ca te voi distruge daca i se va intampla ceva!"tip si il lovesc cu cat de multa forta pot.

      L-am lasat sangerand si am plecat.Ploua.M-am gandit sa ma duc in parc,in parcul nostru.Cum intru imi aduc aminte de toate glumele pe care le faceam impreuna.Ma asez in genunchi cu fata spre cer...

      "Anna....!"tip.Nimeni nu este in parc pentru a imi auzi strigatul.

      A murit chiar a murit.Nu pot sa cred.De prima data cand am vazut ochii aia ca mierea si parul ala saten deschis...de ce?Chiar vreau un raspuns.De ce?

      Ma ridic si ma plimb ca un aiurit cand primesc un telefon.

    

      Alo?!

      Hey!Mmmm...avem o problema!Poti veni la spital?"
      

      Am inchis si practic am zburat pana acolo.Era o problema mare daca Tom ma sunase.Am ajuns si am dat navala in cabinet.

      "Ce s-a intamplat?"

    *Perspectiva Annei

  Dupa ce i-am spus cuvintele alea am inchis ochii.Corpul meu nu mai putea rezista.Simteam ca ma sting si dintr-o data flacara m-a acaparat.Nu mai puteam sa imi misc nimic,sa imi coordonez creierul.Stiam ca am murit.M-am trezit pe un munte.Harry statea cu spatele la mine.

     "Harry?"am spus.

    "Anna..."mi s-a aruncat in genunchi in fata mea."Nu pleca!Am nevoie de tine..."

    S-a ridicat si s-a uitat la mine.

    "Incerc...dar nu pot!"o lacrima imi cade obraz.

    "Nu trebuie sa plangi doar sa crezi ca vei putea!"

    Cu aceste cuvinte mi-a luat fata intre mainile lui.Si-a lipit buzele pline de ale mele.Fiorul se reintorsese in mine doar ca de data asta de mii de ori mai puternic.Ma simteam puternica,simteam cum corpul meu isi revine.Degetele mele bateau patul.Cand am atins materialul a doua oara m-am ridicat si am tipat.

      "Harry...!"ma uitam la toti din jur.Ei erau inspaimantati.

     "Anna..."mama este inspaimantata.

     Tom iese din incapere.Toti vin in jurul meu.Mama imi spune ca ei au crezut ca am murit.In 20 de minute de explicatii,din care eu nu intelesesem nimic,usa s-a trantit.Parul carliontat si ochii lui Harry cautau ceva.Cum au gasit acel ceva a venit si m-a imbratisat.

         *Perspectiva lui Harry

     "O puteti lua acasa maine cu conditia sa nu o mai stresati."se uita doctorul la mine.

     Ma uit la ea fericit deabea astept sa vina maine dar pana atunci...

      "Ne puteti lasa singuri?"intreaba Anna aratand spre ea si spre mine.

      Ceilalti ies din camera.

     "Mai esti suparat?Il imbratisasem pe Niall pentru ca nu mai era nimeni acolo..."se justifica ea dar eu o opresc.

      "Nu am fost suparat pe tine ci pe el.Imi cer scuze ca am plecat!"

     "Nu iti cere scuze.Deabea astept ziua de maine."

     "Dap.Hai acum la culcare.O sa fiu aici toata noaptea."spun si ii fac cu ochiul.Ea chicoteste.

       Nu vreau sa ii stric buna dispozitie deci nu vreau sa vorbim despre moartea ei partiala.Vom avea timp maine.O pup pe frunte iar ea inchide ochii.Adoarme,si eu o data cu ea.