Prima iubire

Capitolul 17

*Perspectiva lui Harry

Ma trezesc.Dar...sunt acasa.Ies din camera Annei si in sufragerie il vad pe Niall care o raneste pe Anna.Ea tipa si cade pe podea.Ii iau fata intre mainile mele.Nu mai respira.E moarta.

Ma trezesc tipand.Anna e langa mine.Ma tine de mana.Ma uit pe fereastra si observ ca s-a facut dimineata.O pup pe frunte si pe nas.De ce trebuie sa fie atat de frumoasa cand doarme?Ma asez langa ea si incep sa fredonez melodia aia pe care a cantat-o cu Niall.Ea deschide ochii:

"Ce a fost aia?"ma intrerupe din fredonatul meu.

"Ce sa fie?"ma uit ingrijorat la ea.

"Canti?"

"Cam da.Mereu am vrut asta.Nu stiu daca am talent dar imi place sa cant.Cand vom ajunge acasa te voi servi!"spun si ma asez in gluma in genunchi."Doctorul mi-a zis ca nu trebuie sa te stresezi trebuie sa fi fericita."

"Azi?Azi mergem acasa?"se simte un miros de portocale.Doctorul vine si imi da actele sa le semnez.Ii spun ca parintii ei sunt pe hol.Intre timp o ajut sa se imbrace.In masina e o tacere deplina.Cand ajungem acasa o pun pe pat si ii aduc mancare.Restul zilei decurge normal.Eu o intreb ce si cum vrea si ne uitam la televizor.Niall vine in camera.Eu ma ridic dar el ma sfideaza.Se duce la Anna,ii ia mana intr-a lui si o pupa pe obraz.

"Anna!Scuze...!Vreau sa imi dai o sansa!"

"Imi pare rau!Am mai vorbit despre asta!Eu...il iubesc pe Harry.Tin la tine dar nu cum tin la Harry!"o aud plangand.

O iau in brate pentru a o proteja.Sunt scutul ei.Nimic nu trece de mine.Pentru ea pot face orice.

"Niall dispari!"tip.

"Nu!"spune el ferm.

Ma ridic si il iau de guler.Anna tipa sa incetam dar nu si de data asta.Il iau de cap si il trantesc pe podea.Sunt chiar deasupra.Ii dau pumni grei.El isi inclesteaza maxilarul si cumva reuseste sa iasa de sub mine si din camera.

"Anna!"spun si o iau in brate.Ea ramane socata si imi respinge imbratisarea.

"Te-ai speriat de mine?Nu te-as rani!"

"Stiu!Dar am ramas socata!I-am spus si inainte ca pe tine te iubesc dar nu vrea sa asculte!"incepe sa planga.Ma simt vinovat asa ca o ia in brate si apoi o sarut.Nu e ca si celelalte,ea e perfecta.Vreau sa o am pe veci.Vreau sa locuim impreuna in apartamentul nostru sau in casa noastra.

"Anna,peste vreo 3 ani ai vrea sa ne luam apartamentul nostru?"

"Pai...!Eu peste 3 ani nu voi mai fi aici.Voi pleca in Anglia peste doi ani.Stam doi ani in Romania.Eu si cu tata vom pleca!"

"Anglia?Peste doi ani?"reusesc sa spun.

"Da.Poti veni cu mine?"

"Nu imi pare rau nu pot dar de ce sa vorbim de viitor daca nu ne-am construit prezentul?"