Ca sa fiu sincer si total neprofesionist,programul meu din acea zi seamana cu echipa nerodata a starurilor de baschet din Manhattan.
Pacienta de la ora noua era o directoare bulimica divortata de doua ori care avea o aventura cu seful ei casatorit. La ora zece,un cleptoman macinat de remusari,care nu putea pastra niciodata ceea ce furase.Se intorcea intotdeauna la magazine ca sa puna la loc lucrurile furate.Apoi pacientul de la ora unsprezece:un violoncelist cu comportament sexual compulsiv. Doua ore pentru pauza de pranz si pentru hartogaraie si inapoi la munca.
Ora doua: un actor de telenovele care nu mai putea face diferenta intre el si personajele pe care le interpreta. Urma pacientul de la ora trei. In sfarsit,ultimul pacien al zilei. Cel de la ora patru. Principalul motiv pentru care imi amintesc ziua aceea.
Se numea Kevin Daniels. Un tanar scriitor care scrisese sapte scenarii,dar nu reusise sa vanda nici unul. Frustrarea lui Kevin se manifesta printr-o ura profunda fata de oamenii pe care dorea sa-i impresioneze. Pentru Kevin,Hollywood-ul era infestat cu, citez, tarfe capricioase si cultural retardate menite sa faca din noi toti clienti de filme idioate. Imi inchipui cum sunau scenariile lui.
In acea dupa-amiaza mohorata de joi,de la mijlocul lui octombrie,Kevin a intrat in biroul meu cu un zambet necaracteristic. Parea sa aiba vesti importante. -Am avut un moment de intensa claritate,o revelatie,spuse el.A inceput sa vorbeasca in scoapta. Trebuie sa ajung in inima bestiei.Ma mut,David. Plec la Holywood. -Sa lupti din interior,am spus.
CITEȘTI
PROMISIUNE MINCINOASĂ
DiversosUneori increderea inseamna totul. Pacientul ar trebui sa poata avea incredere in terapeutul caruia ii incredinteaza cele mai intime ganduri si sentimente. Dar n-ar trebui ca si terapeutul sa poata avea incredere in pacientul sau?
