Visul

Capitolul I : Necunoscut

Era destul de târziu, barul începea a se goli, deja chelnerul a venit să anunțe că se va prelua ultima comandă, masa noastră, unde ne savuram sticla de vin rose se eliberase, nu aveam nici starea necesară să merg acasă, mai niciodată nu o am, chiar nu băusem destul și eram în dubii cu privire la următoarea  comandă, Mica nu părea foarte dispusă să mai comandăm ceva, însă chiar nu voiam să plec.

-Haide, Mica! Hai să mai luam o sticlă de vin și așa nu vor închide prea curând - foarte încrezătoare și cu ochii precum un cățeluș mă rugam efectiv de ea, însă nici nu aș vrea să beau singură la o masă în Pub, totuși.

- Mda... Și se plimba cu privirea în jur.. Bine, oricum nu am mai nimic de făcut mâine și nici somn nu prea am ....  imediat și plecă spre tejghea.

Până să revină, deja butonam oarecum absentă telefonul, gândurile îmi plecau departe, ușor la tipul pe care îl cunoscusem câteva săptămâni în urmă la un festival,  care încă nu mi-a răspuns la ultimul mesaj, cred că deja se fac 20 minute, fapt pentru care nu voi mai vorbi cu el, măcar până mâine, chiar de îmi va scrie zeci de mesaje sau mă va suna, până la urmă doar nu am să mă rog de el...

Din partea cealaltă de terasă se auzeau râsete grozave și foarte gălagioase în timp ce câteva persoane plecau de la o masa, fără să realizez mă captivase energia ce deborda de acolo și cu mintea departe la cât de bine arată tipul ăla și că mi-ar da o mare satisfacție să îl văd topit după mine, având în vedere cât de arogant e și cum face el jocuri cu mine de parcă eu sunt una din aia care tresare când îmi dă el un mesaj, ha-ha..știe că arată foarte bine și crede că asta e tot ce îi trebuie pentru a-i cădea la picioare, săracul nici nu știe cu cine se joacă.
Pierdută în gândurile iritate de jocul acesta de-a șoarecele și pisica, mă holbam efectiv la masa aia gălăgioasă, defapt la cei doi bărbați, care au ramas în cele din urmă singuri.

- Chivonne, la cum ne privești aș putea spune că avem ceva pe față, fie suntem prea frumoși ! Zise râzând unul dintre cei doi.

Imediat ce mi-am auzit numele am ieșit din tranșă și am realizat că cel care comenta haios era Al, chiar patronul barului și m-am relaxat, iar pe față mi-a apărut un zâmbet larg.

- De frumoși, nu mă îndoiesc că sunteti, însă eram plecată tare departe! răspund amuzată și totodată le hrănesc ego-ul masculin fără limite, știam că nu va mai dura mult și va urma o invitație. Al mereu face așa, iar mie, imi convenea deoarece atunci când stai și bei cu patronul, seara se termină mai mereu în zori, deja aveam destulă experiență în acest domeniu.

- Nu mai fi așa de departe și vino aici la noi la masă, avem destul loc și pentru tine, și pentru Michelle.

Pe Al îl cunosc  cred că de când aveam 14/15 ani și am pășit în barul lui pentru prima dată, pe atunci eram o fetiță inocentă și foarte cuminte, Al profită de fiecare ocazie pe care o are să îmi aducă aminte de ziua aia "toată timidă, îmbrăcată cu un sarafan de blug și cu o cămașă cu volănașe și mi se adresa cu dumneavoastră, vine și îmi cere un carton pentru a pune un anunț la avizier, mai că era roșie ca racul... Iar acum? Bea cu mine la masa!! ".

Făcusem un pariu cu o prietenă cum că am curajul să pun împreună cu ea un anunț cum că îmi caut iubit, doamne.... "caut un tip înalt , brunet cu ochii verzi, sportiv și care să fie disponibil doar în weekend" mi-am trecut și numărul de telefon, ba chiar am primit și câteva mesaje, chiar și astăzi mai râd pe seama acelui bilet, însă pe fata aia inocentă și timidă o mai vad acum doar în zile mele cele mai negre.

Până să apuc să mă gândesc la ce a zis Al, Mica, cum imi placea mie să îi spun, a revenit cu două pahare cu gheață și cu o sticlă de vin, însă parcă era cu privirea spre masa celor doi, așa că am profitat de moment.

-Tocmai ne-au invitat să mergem la masa lor și cred că ar fi o idee bună, măcar ne asigurăm că nu vom fi date afară. Îi zic eu cu zâmbetul și cu o față de inocentă.

-Chiar nu sună deloc rău! Îmi răspunse ea rapid și parcă chiar cu o urmă de entuziasm.

Ea mereu e foarte calculată și rezervată, chiar rece uneori, nu prea îi plac oamenii noi și nici să zăbovească prea mult la discuții, însă nu am mai zis nimic, mi-am strâns lucrurile și am plecat de îndată cu sticla de vin în mână. Chiar voiam să mă distrez și să uit de ale mele, și Al mereu avea efectul ăsta asupra oamenilor, de a-i binedispune și bonus: aveam să cunosc și o persoană nouă.

Mica, fiind deja în picioare, a ajuns înaintea mea și s-a așezat în fața lui Al, ei doi mereu se înțelegeau și era una din puținele persoane pe care Mica le agrea mereu și în orice stare. Eu m-am gândit că e cel mai bine să stau lângă ea, am pus sticla de vin pe masa, slavă Domnului că erau paharele la ea, căci, când să mă așez, m-am dezechilibrat și împiedicat .. Și ... telefonul meu a zburat într-o parte, geanta mea s-a răsturnat, toate erau peste tot, iar eu aproape pe jos printre ele! 

Echilibrul nu este cel mai bun prieten al meu, nu a fost niciodată, așa că a fost nevoie de puțină concentrare să nu cad efectiv  sub masă, încercând să-mi strâng toate lucrurile ce s-au împrăștiat.

-Dacă nu esti un pic atentă, s-ar putea să răstorni și masa peste noi, dar să știi că nu este nicio problemă, eu mi-am terminat paharul.

Aud, printre râsetele groase ale lui Al și chicotirile Micăi, care nu râdea cu toată gura niciodată, o voce fermă. Mă ridic de sub nivelul  masei, voiam să pun o față vocii care îmi părea chiar interesantă, mă gândeam deja că e tipul necunoscut cu care nu am apucat să fac cunoștință.

Nu am zis nimic, iar când am ridicat privirea, ce să văd? Nimic, capul plecat în telefon, era ușor încruntat - clar ceva nu-i convenea, dar nu puteam să disting nimic, decât că avea parul șaten închis, ușor grizonat pe lateral - vârsta sau gena, parcă stil Joshua Duhamel, mâinile le avea groase și curate, destul de solid, cred că nu i-ar strica puțină sală, aparent banal.

- Bună, bine ai venit și revenit cu noi! 

Imi zise el oarecum accentuând ușor cuvintele încât să dea de înțeles urma ușoară de ironie, ridicând doar ochii din telefon și ușor din sprâncene.  

Imi venea să îi dau cu paharul de vin în cap deja, numai pentru privirea aia si nici nu știam cine e, iar deodată, mi-a afișat un zâmbet atât de cald, încât cred că în acel moment am zambit și eu fără să vreau.

Mă uitam la el, fără să scot un cuvânt  și îl analizam precum un scaner de la market, evident în câteva secunde, destule încât să îl fac să realizeze că îl analizez, dar suficient cât să nu fie sigur de asta - jocurile astea erau preferatele mele, însă nu îl cunosc, mai bine testez terenul, așa că îi răspund și eu cu un zâmbet caracteristic, aparent foarte șarmant pentru unii și suficient în această situație încât să înțeleagă că nu mă interesează aluziile sale.

-Mai bine mai târziu, decât niciodată, plus că mereu mi-a plăcut să fiu așteptată. Îi zic eu degajată și sigură pe mine, țuguind buzele ca o mimoză și cu ochii mici, capul îndreptat spre cer- eram foarte mândră de mine ce-i drept și voiam să îi dau și apă la moară.

- Ce-i drept te așteptam de ceva timp...

Abia dacă s-a auzit ceea ce a zis, mai mult parcă a șoptit, dar instant mi s-a făcut pielea de găină, probabil din cauza timbrului vocal, zâmbetului cu gropițe în obraji și ochilor căprui ce păreau atât de profunzi, pentru câteva momente m-am blocat.

Niciodată nu mi-au plăcut ochii căprui, eram plictisită de ai mei, dar acestia.... Hmmm..? Cred că seara asta va fi interesantă până la urmă ...