Moment Special [Andy Biersack F.F] - ÎN CURS DE EDITARE -

#15

Larra's pov...

Stăteam pe bancă și priveam în lung. Lacrimile fierbinți si pure , îmi curgeau pe obraji. Mintea mea construia niste gânduri înfiorătoare . Eram aflată parcă într-o stare de depresie. O sa chem un taxi și o să merg acasă , mamei o să-i spun să mergem înapoi , acasă în Londra. Nu mai vreau să-l văd pe Andy în viața mea ! Lacrimile se scurgeau pe obraji . La fiecare gând , o lacrimă cade. Nu-mi pot imagina ce s-a întâmplat. Eram într-o stare de negare , într-un fel sau altul.

Începuse să mi se facă frig. Dar gândul meu era mereu la el. Mereu , asta mă încalzea puțin . Mi-am pus fața în palme și așteptam ca totul să treacă. Dar nu trecea . Devenea din ce în ce mai rău . Așa că am apelat un taxi . Taxiul avea sa vină în aproximativ 15 minute , era mult. Gândurile mele s-au îndepartat când o mână caldă s-a așezat pe umărul meu. M-am uitat să vad persoana respectivă însă era exact cine nu vroiam să fie , era Andy.

Mi-am îndepărtat mâna lui de umerul meu și am fugit de acolo. Când m-am uitat în spate , Andy nu mai era.

"Am scăpat , mi-am spus eu în gândul meu."

M-am lovit de un "zid" tare , dur. Mă uit în sus și-l văd pe Andy.

-Lasă-mă odată ! I-am zis.

Cateva lacrimi își puse stăpânire pe ochii mei. Sper să nu fi observat asta.

-T-tu cumva plângi ?! a spus Andy "îngrijorat".

-Nu ! am țipat , sunt prea tare ca să plâng ! Ce naiba ai ? Lasă-mă acum în pace ! Nu vreau să te mai văd , idiotule !

Cuvintele ieșeau din gură făra mine defapt .

Andy se uita la mine cu o față care era de nedescris . Merită !

-Eu sunt ala rău ? Că mă supăr din orice ?! A țipat el.

Atunci , mi-am ieșit din minți . Am ridicat mâna să-l pleznesc. Palma mea a făcut contact cu fața sa. Fața i s-a întors într-o parte . Partea opusă de lovitură.

-Cum naiba ai putut să faci asta ?! Du-te dracului , Larra ! A țipat el din toți rănunchii .

-S-s-scuz...

Nu mi-am terminat propoziția că el m-a împins brusc iar eu , am căzut ca un bolovan pe spate . Iar de atunci , totul a devenit alb . Auzeam doar " Larra ! LARRA !! Trezeste-te !"

Din ce să mă trezesc ? Ce se întâmplă ? Aud totul dar nu pot vedea !

Din pământul rece și tare , am ajuns undeva la căldură pe un pat cred , moale .

Era liniște. Am auzit o ușa , cineva se apropia ușor de mine . Am auzit că , acesta cotrobăie prin niște pensete , era un sunet ceva de genul.

După aproximativ 10 minute , am simțit o înțepătură puternică în braț. După care , nu am mai auzit nimic.

A fost scurt , știu ... Dar mă revanșez ! Promit ! Ei bine , cartea mea , nu a ieșit bine deloc ! E praf pot spune . Așa că se apropie de sfârșit .
Say: Bye!:*