Moment Special [Andy Biersack F.F] - ÎN CURS DE EDITARE -

17

Am intrat în salon . Toate fiorile m-au luat deoarece Larra părea că n-are suflare , era albă la față , parcă era terminată de tot. Lacrimile au pus stăpânire pe mine . M-am dus mai aproape de ea , era rece , prea rece .

Era legata la tot felul de aparate și asta doar din vina mea . Lacrimile-mi curgeau pe obrazul fierbinte , speram să fie un coșmar și să mă trezesc din el .

Mai bine mă opream când am  fost afară și mă ucidea dracului ăla. Parcă nu mai are rost să trăiești când știi că ai omorât pe cineva , parcă atunci cand te uitai în palme , vedeai doar sânge . Parcă toți de arătau cu degetul . Închisoarea s-ar putea să fie din ce în ce mai aproape de mine . Totul s-a dus și asta doar din prostia mea.

Doctorul intră in sală.

-Vă rog să părăsiți pacientul . mi-a spus acesta trist.

Mi-am șters lacrimile și am ieșit .

-Vă rog , spuneți-mi vă rog , de ce are nevoie să se facă bine? Am întrebat eu cu lacrimile calde-n ochi.

-Va trebui o minune ca aceasta să poată să iasă din transă . Am impresia că e în comă. Mă scuzați , acum trebuie să plec . Îmi răspunse acesta

Am trecut pe lângă trupă si Kate și am fugit afară din spital. Nu-mi puteam stăpâni lacrimile așa că au dat frâu.

Mirosul de aer curat și de noapte mi-au umplut nările . Luminile spitalului erau din ce în ce mai puține semn că pacienții se culcasera.

Am auzit ușa spitalului și-am refuzat să mă întorc . O mână mi se așeză pe umăr.

-Andy...

M-am întors , era Kate .

Aceasta mi-a șters lacrimile și m-a cuprins într-o îmbrățișare caldă.

-E-eu nu am vrut să fac asta , c-credeam că nu o să pățească nimic grav...

I-am șoptit eu la Kate.

Aceasta se desprinse din îmbrătișare . Îmi prinse fața în palmele ei calde și mă sărută...