- Hei.
- Hei. Unde mergem?
- De ce ești nerăbdătoare ?
- Așa sunt eu !
- Păi mergem undeva.
- Oke.
Îmi pun centura , mă tot întrebam unde vrea să mergem și de ce. Ajungem în fața unei clădiri mari , mai bine zis in fața firmei alor lui.
- Ce facem aici?
- Poți să nu tot pui atâtea întrebări?
- Oke.
- Hai coboară , nu pățești nimic.
- Bine.
Cobor din mașină , mă ia de mână iar după intrăm înăuntru. Mă ținea de mână , era așa frumos , avea un zâmbet minunat. Ajungem sus în biroul tatălui său.
- Bună ziua.
- Tată , ce faci?
- Așteptam să ajungeți.
- Ea e Anne , fata de care ți-am vorbit.
- Gabriel.
- Anne.
- Încântat de cunoștință.
- Asemenea.
- Haideți să luăm un loc și să vorbim.
- Bine.
- Deci , din câte am înțeles , lucrezi într-un magazin.
- Da , e magazinul părinților mei care din păcate nu mai sunt.
- Îmi pare rău.
- E oke.
- Vreau să facem o afacere.
- Spuneți.
- Știu că e greu să te ocupi de un magazin singură. Ce ar fi dacă am adăuga o gama nouă de produse și niște vânzătoare?
- Îmi cer scuze, dar nu-mi permit.
- Aici o să te ajut eu.
Am rămas mirată , mi-am dat seama că tot ce știa tatăl lui Robi i-a spus el , eram așa încântată de ideile pe care le auzeam încât ...
