5

286 10 0
                                    

Am rămas mirată , mi-am dat seama că tot ce știa tatăl lui Robi i-a spus el , eram așa încântată de ideile pe care le auzeam încât l-am îmbrățișat pe Robi de față cu tatăl lui din impuls.

- Mă scuzați.

- Nu e nimic. Deci vrei să colaborăm?

- Sigur.

- Mă bucur.

- Tata , ce ai zice să luăm cina în seara asta în oraș ?

- Mi se pare o idee minunată ca să sărbătorim.

- Ne vedem la 9 în fața restaurantului.

- Bine.

Mai stăm puțin, după care plec împreună cu Robi.

- Anne , pot să te întreb ceva?

- Spune.

- Cum să-i arăt unei persoane că o iubesc.

- Păi ... (mda , deja îmi pierdusem zâmbetul)

- Hei.

- Da .. Păi lucrurile simple fac mereu o femeie să zâmbească.

- Mulțumesc.

- Pentru nimic.

- Trec pe la 8 jumătate să te iau.

- Bine.

Cobor din mașină nu înainte ca el să mă sărute pe obeaz. Nu a mai făcut până acum asta , intru în casă , fac un duș , mă îmbrac după care mă aranjez puțin.

Se face 8 jumătate , iar Robi era în fața casei mele.

- Ești minunată.

- Mulțumesc.

- Poftim. (scoate o cutie de ciocolată cu caramel , preferatele mele. )

- Mulțumesccc !

- Merit un pupic?

- Sigur.

Vreau să-l pup pe obraz , dar își întoarce capul și mă sărută. Era așa de dulce , îmi revin cu picioarele pe pământ și plecăm. Suntem tăcuți tot drumul.

Ajungem la restaurat unde comandăm mâncarea și începem să mai discutăm de afaceri și toate alea.

 Scuze că nu am mai postat de mult, dar m-am revenşat. Am pus două capitole in aceeaşi zi. Sper să mă iertaţi :* . 

PS. Dacă vrea cineva dedicaţie să lase un comentariu.

Dragoste sau prietenie?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum