The Heart of a Queen

Capitolul II - Long Live The Queen

                                               C A P I T O L U L   II

           Evelyn continuă să îşi privească reflexia din oglindă de parcă chipul familiar din ea ar fi putut dispărea în orice clipă. Auzea doar vag toate complimentele venite din partea doamnei sale de onoare principale şi nu părea să acorde prea multă atenţie nici tuturor mâinilor blânde care acum îi pieptănau şi aranjau părul cu meticulozitate. Se simţea goală... aproape la fel de goală ca imaginea din ochii ei. Nu conta că o grămadă de persoane erau acum la cheremul ei, străduindu-se să dea tot ce au mai bun pentru a o face să arate superb, activitate începută încă din zorii zilei. Pentru că, oricât de mult s-ar fi minţit, nu îi păsa. Nu îi păsa că până la finalul zilei va deveni soţia cuiva şi regină pentru un regat, mai ales când acel cineva era Regele Ryder şi regatul, incomparabilul Valkoinen.

        Era ca şi cum cineva îi răpise forţa de îndurare încă de când deschise ochii în dimineaţa aceasta. Era o dimineață ca toate celelalte: soarele încă strălucea, păsările încă cântau și totuși, finalul zilei nu avea să fie la fel... Spre deosebire de cele trei zile pe care le petrecuse deja în Valkoinen, acum nu se mai simţea în stare să îşi plece privirea şi să înghită în sec. Refuzase în mod intenționat să își părăsească camerele încă de când se instalase în ele, în ziua sosirii. Nu se simțise pregătită să facă cunoștință în întregime cu noua ei casă și, poate chiar mai mult, nu dorise să riște o întâlnire cu o anumită persoană...

        Rochia îi fu adusă şi prinţesa abia dacă încuviinţă uşor la vederea ei. Era într-adevăr o rochie demnă de o viitoare regină, realizată de unele dintre cele mai bune croitorese după zile întregi de muncă, dintr-un material rar şi de o fineţe nemaiîntâlnită, cu o trenă lungă de acelaşi alb imaculat care îi definea fiecare centimetru de voal. Evelyn îşi coborî ochii spre palmele sale, împleticite în poală, în timp ce flori albe îi erau prinse în păr cu delicatețe. Oricât de mult încerca să forţeze un zâmbet sau să mai alunge din paloarea propriului chip, era pur şi simplu, fără rost.

         Era pe cale să se căsătorească şi, indiferent de cât de mult timp petrecuse încercând să se obişnuiască cu ideea, încă nu era împăcată cu întorsătura pe care urma să o sufere viaţa ei pașnică. Singura dată când şi-a întâlnit viitorul soţ a reprezentat un episod mult prea dureros pentru a fi reamintit. Şi totuşi, oricât de mult îi displăcea, tot nu avea de ales în legătură cu ce urma să se întâmple. Da, Regele Ryder fusese foarte clar în legătură cu cât de nedorită era sau cu cât de multe va avea de îndurat aici însă, cu cât încerca mai mult să găsească o rază de speranţă în întreaga nebunie, realiza doar că, într-adevăr nu era niciuna.

- Ar trebui să vă îmbrăcaţi rochia acum, Maiestate, una dintre doamne anunţă şi Evelyn aprobă tăcută din cap.

         Se ridică de pe scaun, abandonându-şi reflexia goală din oglindă şi aşteptă răbdătoare să fie ajutată să îşi dezbrace roba. Un ciocănit sună cadențat în întreaga încăpere şi toate femeile îngheţară în loc în timp ce una dintre ele deschiseră uşa şi lăsă garda să intre şi să execute o plecăciune respectuoasă către prințesă.

- Maiestatea sa, Ethan Aystris doreşte să o vadă pe sora sa.

        Evelyn le făcu semn doamnelor din jur să o lase singură şi îşi simţi buzele luând forma unui zâmbet slăbit în timp ce forma masivă a fratelui ei îşi făcu apariţia în încăpere. Hainele sale reprezentau portul tradițional pentru regalitatea din Aistrys și laolaltă cu coroana sa de prinț, Ethan arăta într-adevăr ca un viitor rege, demn de admirat și respectat.