Vise Uitate

Capitolul 6.

"O NOUĂ ZI ÎNSEAMNĂ O A DOUA ȘANSĂ"

◢✥◣
◥✥◤

— Te-am speriat și ți-ai înghițit limba? mă întreabă, privindu-mă amuzat.

Stau cu ochii mijiți la el fără să vorbesc. Nu știu ce aș putea spune pentru a nu părea o ciudată sau suspectă de ceva anume. În preajma lui, trebuie să-mi aleg cum trebuie cuvintele și să le gândesc de două ori.

– Nu! mă apăr. Hotelul e superb și voiam să văd cum arată orașul de la ultimul etaj.

— Cu permisiunea cui? mă întreabă și mă blochez de-a dreptul.

Nu credeam că voi rămâne așa rapid în până de replici. Despre ce tot vorbesc? Nici măcar nu eram pregătită ca Silas miraculosul să iasă din nenorocitul acela de lift.

Văzând că nu mai spun nimic, pufnește amuzat și trece pe lângă mine, direcția lui părând a fi acoperișul:

— Se organizează o petrecere mâine seară, spune și nu sunt sigură dacă vorbește cu mine. Poate ți-ar plăcea.

— Mă inviți la o petrecere? îl întreb ușor confuză.

— Ești cazată la unul dintre hotelurile mele, iar petrecerile sunt pentru voi, spune nonșalant. E cu tematica anilor 80'-90'.

Rămân ușor surprinsă de colaborarea dintre mine și firul vieții, respectiv al planului, căci pare că totul merge perfect. Nici nu mă așteptam să mai fie o petrecere, mai ales una la care să fiu invitată.

— O țineți numai în petreceri pe aici, glumesc și pot să jur că am auzit un râs slab din partea lui.

Înghit ușor în sec și apăs pe butonul care declanșează deschiderea ușilor de la lift. Mă opresc într-o secundă când îl aud vorbind:

— Care e numele tău? mă întreabă și mă întorc spre el.

— Coralynn.

Aprobă, dând din cap și parcă dorind să mai spună ceva, însă telefonul îi sună și dispare ca fără urmă pe acoperiș.

Ajung în camera mea, ușor bulversată și răsuflu ușurată, căci am reușit să nu spun sau să fac vreo trăsnaie specifică mie. Ba din contra, am fost invitată de Silas la o altă petrecere, ceea ce mă aduce tot mai în avantaj față de el.

Nu-mi găsesc cuvintele pentru tot ceea ce s-a întâmplat în seara asta, iar gândurile mele nu corespund în niciun fel. Sunt sigură că a observat din trăsăturile mele comune cu sora sa, fiindcă nu-mi pot explica de ce mă privea atât de insistent atunci când am făcut poza. De asemenea, nu înțeleg de ce mi-a oferit ședere gratuită la hotelul lui, dar cine știe? Probabil, văzându-mă precum o mireasă părăsită la altar, s-a declanșat mila, dar asta e cam imposibil, având în vedere cu ce se ocupă.

Mă așez pe pat și, abia atunci, conștientizez că nu am pijamale. De fapt, nu am nimic de îmbrăcat. Slavă Domnului că hotelul oferă halat și papuci de cameră. În ciuda lipsurilor mele, las rochia să-mi părăsească trupul și mă bag sub imensul duș. Las apa călduță să mă relaxeze, creierul meu, în schimb, dorind să facă o recapitulare a ceea ce s-a întâmplat până acum.

Nimic din ce nu poți face, nu îți este dat, iar mie mi-a fost dată această misiune imposibilă și nu prea, aș putea spune. Cum mă motivez mereu, imposibilul nu există, ci trebuie insistat până prefixul "im" se face pierdut în abis. Astfel, iată-mă pe mine, Coralynn Jane, în Ceará, având rolul cel mai important la prinderea unui infractor și a benzii sale. Nu merge nimic rău până acum, dar prefer să nu mă bucur prea devreme. Am învățat că bucuria de la început, poate deveni tristețe, dezamăgire, frustrare sau eșec la final, așa că mă limitez la a bate palma mental cu mine sau imaginându-mă într-o vacanță.