PA,TATĂ!

10 1 2
                                    

Pana acum două luni,am avut o copilărie frumoasă,pot spune Perfectă.
Dar după ce mama s-a dus sus,la ingerasi cum spune verișoara mea Anabel,si ma lăsat cu tata,viata mea sa schimbat si nu in bine,cum cred toti.Tata a început să bea si sa isi verse nervii pe mine.
De două luni tac si înghit de fiecare dată când mă bate sau ma da afara din casa pe la doisprezece noaptea,noroc cu prietena mea,Sara care mă primește la ea mereu si mă ajută cum poate.
Am rugat-o să nu spună nimic, nimănui de tatăl meu violent,pentru ca nu vreau sa ajunga dupa gratii.
Unii ar spune că nu e normal sa pățesc asa ceva la cei cinsprezece ani ai mei,dar eu m-am obisnuit cu tata,asa cum e el.Chiar dacă mă bate si ma da afara cand e nervos,după ce se duce efectul băuturii își cere scuze.
Stiu ca mă iubește,chiar dacă vânătăile corpului meu arata contrariul.
Cand am venit de la școală,m-am apucat de curățenie si de mâncare știind că tata isi face rutina din fiecare zi,adică e la barul de lângă casa noastră si bea.
După ce i-am facut de mâncare m-am dus sus sa învăț pentru următoarea zi de școală. După două ore de stat în camera mea,am auzit ușa trântinduse.

-Mary!Tipă printre sughițuri.

Alerg jos ajutandu-l sa ajunga pe canapeaua din mijlocul sufrageriei minuscule.
Ii pun mâncarea pe măsuța cea mica din fata lui,si astept.
Mă aștept la orice din partea tatălui meu.
Gustă putin si după arunca tot din gură inapoi in farfurie.

-De ce e rece?

Mă întreabă cu vocea lui rece ca gheața.

-S-a răcit!spun cu o urmă de frica in voce.

Il vad cu se ridică si imi trage o palmă,după mai urmează una,doua,trei până când ușa de la intrare se deschide si pe ea intra mătușa mea,Clara pe care nu am mai vazut-o de la înmormântarea mamei.

- Ce se petrece aici?De ce o lovești?Mirosi a băutură?

I se adresează tatei pe un ton neutru.
Încep să plâng si sa o rog sa nu sune la poliție.
Mă ia de mana si mergem sus,în camera mea,lasand-ul pe tata sa isi facă somnul pe canapea.
Cand ajungem sus,mătușa Clara începe să vorbească.

-De ce nu mi-ai spus de tatăl tău?Mă puteai suna,sti asta!

- Nu am vrut să pățească ceva.Imi pare rău!

Spun cu o voce răgușită.
Tace.Nu spune nimic.
Până când își desparte buzele uscate si incepe sa vorbeasca pe un ton protector.

-Uite cum facem.

Mă uit la ea si imi ridic putin din spranceana dreapta,făcândui  semn din cap sa continuie.

- Tu vi cu mine,iar eu nu fac plângere împotriva tatălui tău.

Mă uit la ea ca si cum as vedea o fantomă.Nu as putea sa imi las tatăl sa  stea in pușcărie. Dar nici sa il las singur in casa nu imi pica bine.
Imi mai arunc o privire la mătușa mea care deja imi face bagajul.
Poate ca ar fi mai bine sa plec cu ea.
Dar nu pot!Cum sa imi las tatăl singur aici?Cum o sa ii spun Sarei ca nu ne vom mai vedea?
Imi e greu sa renunț la casa in care am atatea amintiri cu ai mei dupa vreamea cand eram o familie fericită.

- Ce ar spune Sabina daca te-ar vedea asa?

O aud pe mătușa vorbind din spatele ușii dulapului meu.

- Iti spun eu,ți-ar spune sa fi fericită!
Ți-ar spune sa fugi cat te tin picioarele de monstrul de pe canapeaua din sufragerie.Iar eu sunt aici ca sa te ajut!Hai cu mine,si ai sa vezi ca iti poti reface viata si in New York.

Înghit în sec după ce termină de bolborosit  tot felul de lucruri despre mama.Stiu ca are dreptate,ca mama asta ar vrea sa fac.Si vreau sa ii arăt mamei ca are o fică puternică.Vreau sa o fac mândră de mine.

-Ok

-Ok,doar atat?

Dau din cap afirmativ, fugind in baie pentru a-mi face un dus si pentru a mă imbraca în ceva lejer pentru drum,avand in vedere ca e ceva de mers din Chicago până în New York.

Adaug in geamantanul facut de mătușa mea câteva tablouri cu mama,pentru a-mi aminti de momentele frumoase petrecute cu ea.

Cand cobor jos mai fac un tur al casei si privirea mi se îndreaptă spre tata care doarme pe canapea.
Nu am de gand sa plec fără să îi spun macar ca voi fi bine,si ca ma voi intoarce.Iau o hartie si incep sa scriu chinuindu-ma sa imi tin lacrimile in frâu.

"Imi pare nespus de rau,tată!Voi fi plecată putin timp din oraș pentru a se mai liniști apele,dar promit ca mă voi intoarce la tine.Voi sta la mătușa Clara până imi voi termina liceul si voi împlinii optisprezece ani.Promit sa te mai vizitez!
                                Cu lacrimi în ochii,
                                          fica ta,Mary!"

Ies din casă închizând ușa în urma mea.Imi va fi dor de tot.
Ii arunc o privire mătușii mele care și-a  ocupat deja locul  la volan.

"Sunt pe cale sa incep O NOUA VIATA!"

JOCUL VIEȚII❗Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum