JOCUL VIEȚII❗

Noua familie

După un drum de câteva ore bune am ajuns in sfarsit la casa mătușii mele situată într-un orășel micuț numit Brooklyn.Verisoara mea,Anabel s-a atasat foarte repede de mine,spunându-mi că îi sunt ca o soră mai mare.Sotul mătușii mele,Hank ne-a intampinat cu o masă plină de mâncare.In acea seara m-am simțit foarte bine alături de ei.După ce mi-am așezat lucrurile in cameră,m-am pus in pat si am adormit imediat.

-Mary,hai trezeste-te!

Aud vocea mătușii mele.Nu apuc sa deschid bine ochii ca imi curge ceva pe față. E apă!Sunt udă toată din cap până în picioare. Mă ridic ca arsa din pat si cand o vad pe mătușa mea  tăvălinduse pe jos de râs nu mă pot abține si mă alătur și eu la partida de ras care are loc în fața mea.După câteva minute de ras ne oprim.

-Vi cu mine la magazinul de chitări?

Imi dau imediat seama ca vorbeste despre magazinul la care lucrează.

- Bine,dar stai sa ma schimb!

Nu mai astept răspunsul ei si fug in baie sa ma schimb.Dupa ce mi-am făcut si un coc împrăștiat,tipic mie,am plecat spre magazin,lasand-o pe Anabel cu bona sa,Ana.

-Mătușă Clara?

Isi intoarce capul de la drum spre mine.

-Da!

Spune si virează la stânga pe o stradă îngustă.

- De ce iesim din oraș?

Se uita in oglinda fiind foarte atenta sa nu ne urmărească cineva si spune.

-Eu nu lucrez la un magazin de chitari,am spus asta deoarece era si fiica mea acolo,ea nu trebuie sa stie nimic.

Mă uit nedumerită la ea si continua

-Eu si Hank lucram într-un fel de mafie,lucram împotriva familiei Williams.Păstram tradiția.Avem nevoie de membrii noi,ei sunt prea multi si nu le putem face față.

Am impresia ca am înnebunit si ca am auzurii.Dar nu.Este cat de real posibil.

- Dar,eu nu stiu nimic.Nici măcar o musca nu sunt în stare să omor.Nu,nu,nu!Eu nu ma bag in asa ceva.

-Ar trebui sa te bagi,mama ta ar fi foarte mândră de tine.

Mă gândesc,mă gândesc si până la urmă sunt de acord sa mă alătur lor.
Cand ajungem la o fabrică părăsită,din cate se pare,mătușa Clara imi spune.

-De acum imi spui Clara,nimeni nu are voie să știe că sunt mătușa ta.

- Dar....

Nu mai apuc sa continui ca o usa se deschide iar Clara mă apucă de mână și intrăm înăuntru.
Sunt vre-o cinsprezece oameni într-o încăpere măricică.Il observ pe Hank undeva in spate.
Clara imi arată câțiva oameni si imi face cunoștință cu ei.
Imi arata un băiat de vre-o 19 ani si cred ca il cheamă Flavius sau ceva de genul,care imi va fi antrenor si mă va invata sa ma lupt.
După ce fac cunoștiință cu toti membrii mafiei,plecam acasa.

-Te rog sa nu spui nimic despre această zi,mai ales lui Anabel,nu vreau sa o complic si pe ea in toata treaba asta.

Dau aprobator din cap si ies din mașină,intrând în casă.După ce luam cina mă duc la mine in cameră,mă schimb in pijamale si mă pun in pat.
Imi aduc aminte de tata.Oare ce o face?O fi mâncat?Dacă il sun,răspunde?
Iau telefonul de pe dulăpiorul de lângă pat si il sun.Dupa trei tonuri de apel răspunde.

-Mary?!

-Hei tată,ce faci?

- Am mâncat si acum voiam să dorm,cum e acolo?Esti bine?

Vocea lui putin tremurată imi intra pe subt piele si imi ridică părul.

-Da tată,sunt bine.Tu cum esti?

Ezita sa răspundă prima dată dar dupa o face.

-Și eu sunt bine.Te las,cred ca esti obosită.

- Bine tată,mai vorbim..

Spun si aud un bipăit scurt in ureche semn că a închis.Acum chiar pot dormii liniștită.

"Oare mai e ceva de aflat despre mătușa Clara?"