Copilul "ciudat"

Dragostea oarba

Fiind copilul "ciudat" mi-am repetat in gand si imi repet si in acest moment ca nu o sa ma accepte nimeni asa cum sunt,pana cand am cunoscut o fata,pentru mine nu e o simpla fata,pentru mine e un fel de antidot pentru ca atunci cand ma gandesc la ea,pot ridica capul sus si sa ma gandesc ca o sa am o viata fericita alaturi de ea,partea grea este sa o tin aproape pentru ca fiind un copil "ciudat",am defectele mele.Pot spune ca as iubi-o chiar daca nu ar mai vorbi cu mine.Nu suntem un cuplu,ea sta in alt oras,dar nu as renunta niciodata la ea din cauza distantei pentru ca nu-mi sta in fire sa fac rau oamenilor,poate ca sunt ciudat,dar nu am o inima de piatra.Si ma gandesc in fiecare moment din viata daca nu o sa ma accepte,daca o sa plece din viata mea,oare ce o sa ma fac?Poate ca m-am indragostit orbeste de ea,sau am un sentiment aparte cand vorbesc cu ea,si imi place acel sentiment,poate ca am o minte bolnava si vreau afectiune,poate ca o iubesc si atat.