O viata complet noua

Capitolul 1

Heyy, sunt Ella si am 16 ani...Acum ceva timp m-am mutat la Londra la un liceu nou... Aici se presupune ca voi incepe o viata noua. Inca nu am inceput orele de curs, dar sunt nerabdatoare sa cunosc oameni si sa vad nivelul lor de mentalitate😂 Intre timp, am iesit sa cunosc orasul. M-am plimbat pe toate strazile din zona mea, am fost in multe parcuri, dar cel mai mult mi-a placut Hide Park, asa ca am de gand sa ma duc si ziua urmatoare. Dar acum sunt acasa in fata televizorului. Fara sa imi dau seama, adorm pe canapea si noaptea cineva a venit sa imi puna o patura pe mine pentru ca era destul de frig, iar eu cum nu port haine groase... Se face dimineata si soarele patrunde usor printre perdelele netrase. Desigur ca eu am uitat sa le trag si m-au trezit. Ma ridic de pe canapea... Si ma duc in camera mea sa ma pregatesc de micul dejun. Cand mi-am aruncat ochii in oglinda vedeam o fata copilaroasa, ciufulita si ametita😂 Ca intotdeauna mai intai verific cum e afara, stand putin la geam si uitandu ma la privelistea superba ce se vedea de la fereastra. Era relativ o vreme normala, nici cald si nici frig si decid sa ma imbrac cu o pereche de blugi cu talie inalta si un pulover scurt. Ma imbrac si imi aranjez parul intr-un coc lejer si o pornesc la micul dejun. In bucatarie nu era nimeni si m-am dus sa vad pe unde era lumea...fiecare in camera lui... Deci m-am gandit sa fac eu micul dejun si cum eram doar de cateva zile la Londra devenisem obsedata de micul dejun tipic englezesc. Dupa ce apar si parintii mei la masa si terminam de mancat, am plecat repede la un magazin. Era ziua de SHOPPING!! Am asteptm mult sa ies si eu si imi mai iau niste haine. Sunt o adepta de fashion😂😂 Si zici ca sunt nebuna dupa asa ceva😂 Cum nu prea sunt mall-uri am invatat harta magazinelor. Ce sa mai fac si eu? Oricum, dupa ce mi-am cumparat ce aveam nevoie, m-am intors acasa cu o pereche noua de Vans negri, niste blugi mai decolorati si 3 bluze pentru ca afara nu era atat de cald si ca sa ma conformez si eu. Am ajuns acasa si am trantit totul in pat, si pe mine desigur😂 Cand m-am uitat la ceas, era ora 4pm si uitasem sa merg in parc, ceea ce vroiam mult. Asa ca am plecat iarasi. Am plecat..mai degraba am luat o la fuga pentru ca la 6:30pm luam cine si tata e obsedat sa mancam cina in familie. Nu aveam de ales si am plecat cat de repede am putut. Am ajuns in sfarsit si in parc, unde m-am asezat pe o banca sub un copac care arata parca ii pluteau crengile asupra bancii. Locul ala arata asa de special. Admiram privelistea cand observ ora.
-Oh, fir-ar! Trebuie sa plec...imi spun eu.
-E grav daca ai ajuns sa vorbesti singura, se aude o voce din spatele meu.
Ma intorc sa vad cine e si observ un baiat inalt, brunet cu ochii albastri si un zambet minuant stand chiar in fata ochilor mei.
-Sunt Andrew, dar cunoscutii ma stiu drept Andy.
-Ella, imi pare bine.*dam mâna unul cu altul* (ceva ce unii emglezi mai fac)
-Si, El, esti din zona?
-Nu tocmai. M-am mutat aici acum cateva zile.
-Atunci ai nevoie de cineva sa iti arate locurile.
-Presupun ca am.*zambesc eu calma*
-Perfect, ce zici de maine la pranz sa mergem intr-un loc in care pariez ca n-ai mai fost?
-Hmm nu vad de ce nu. Ne vedem atunci.
-Ok. Asta e nr meu. Daca vreodata ai nevoie de un prieten, suna-ma.
-Si daca nu am nevoie?
-Crede-ma ca o sa ai. Bine eu plec. Bye, bae!
O, Doamne! Ce a fost asta? Tipul asta tocmai mi-a dat o intalnire? Eu stiu doar cum il cheama. Asta nu va fi bine. Dar am nr lui. Poate o sa il sun. *Poate*