Look at me-HS//Book II

008

Am pornit in spre...nu stiu, casa lui Harry presupun. Linistea dintre noi e atat de sufocanta.

- Scuze daca este prea personal, dar tatal tau unde este?

- Amh, defapt el este...

- Imi pare rau, nu trebuie sa imi spui, am inteles. Frate ce prost sunt!

- Este ok, el a murit de cancer cand eu aveam sase ani, dar a fost si va ramane un exemplu pentru mine. A luptat pana la moarte. Ne iubea atat de mult.

- Imi pare rau, sincer.

- Si mie imi pare. Ah, t-tu esti singur acasa? Intrb soptit.

- Nu, mama mea Anne si sora mea Gemma sunt acasa.

- Ah si tatal tau este la serviciu banuiesc.

- Nu, eu nu am tata, el si mama au divortat cand eu aveam opt ani, ne-a parasit.

- Harry, imi pare atat de rau, chiar nu am st...

- Hey, este ok, nu aveai de unde sti. Pff, se pare ca amandoi nu am avut parte de o figura paterna.

- Ai dreptate...

Restul drumului amandoi am cazut in gandurile noastre, am revenit atunci cand Harry mi-a prins bland bratul.

- Am ajuns.

Am pasit usor pe aleea pietruita din fata unei case albe, clasic britanica, cu o gradina superba,  plina cu trandafiri de toate culorile.

- Mama ii adora, spune ca iubirea este ca si un trandafir. Pare puternica, indestructibila chiar, frumoasa, cand defapt ruperea unei singure petale distruge tot acest echilibru, aparent perfect.

Am ramas fara cuvinte, Harry a spus niste vorbe mai frumoase si mai adevarate decat orice romancier.

- Haide in casa, probabil suntem asteptati.

- Buna seara. Le-am salutat politicos pe cele doua femei superbe din fata mea. Amandoua au acel zambet, un zambet cald si sincer. Ambele sunt atat de frumoase.

- Buna, tu trebuie sa fii Anelisse. Harry ne spune mereu despre tine, cel putin de cand v-ati ciocnit...

- Mama, opreste-te!

- Bine, bine. Eu ma duc sa termin prajiturile.

- Deci, Anelisse, fratele meu mi-a spus ca tu nu iti ridici privirea, si cred ca misterul din spatele tau il face sa moara dupa tine.

- Gemma, chiar asa? Opreste-te!

- Ai grija de fratele meu, este un baiat bun, nu ar putea rani o fata. Mi-a parut bine sa te cunosc, sper ca ne vom vedea cat de curand. Poate facem ceva si cu parul tau atat de monoton...

- Ah, Gemma este hairstylst, daca vrei poti trece pe la ea, cred ca v-ati intelege bine, nu e atat de rea daca ajungi sa o cunosti.

- Da...

Am doar raspunsuri monosilabice, dar nu inteleg de ce, adica ma simt atat de bine in preajma acestor persoane.

- Haide sus in camera mea, am pregatit cateva notite seara trecuta.

Am urcat si am intrat in camera lui Harry, ramanand surprinsa de cat de ingrijita este, nu ai spune ca aici sta un baiat.

Ii pot simti parfumul, parfumul care imi dezmiarda simturile.

- Aseaza-te pe pat, eu ma duc sa aduc sucul de portocale, e o traditie, inainte de orice activitate importanta beau suc, ma ajuta.

A zbughito pe scari. Eu am inceput sa ma uit prin camera vazand cateva partituri si cateva foi cu un scris de mana dezordonat, dar frumos. Harry canta?

- Anelisse?

- Oh, Harry, jur ca nu am umblat in lucrurile tale, doar am vaz...

- Inregula, mi-ai aflat secretul, acum, ca sa nu ma supar vreau sa stiu si eu ce pasiune ascunsa ai tu.

- Eu desenez.

- Mereu am vrut sa am talent la desen, dar adevarul e ca nu pot desena nici macar o floare.

- Eu nu pot canta nici macar doua note fara sa falsez. Spun inabusind un chicot.

- Asa Anelisse, zambeste, buzele tale rozalii sunt atat de frumoase curbate in sus.

Imi simt obrajii arzand, pot sa intru in pamant?

- Hai sa incepem proiectul...

***

Proiectul, adica ideile pentru el sunt perfecte, sunt convinsa ca va iesi ceva frumos.

Acum Harry ma conduce acasa, este ora sapte si s-a lasat frigul. Imi simt corpul racindu-se cu fiecare secunda.

O caldura atat de placuta s-a simtit atunci cand un material grosut a fost asezat cu grija peste umerii mei dezgoliti. Geaca lui Harry.

- De ce nu mi-ai spus ca iti este ftig. Sa nu cumva sa racesti, ma nenoroceste mama ta.

M-a intors cu fata inspre el, eu privind in jos, bineinteles.

- Oh, Anelisse, cand iti voi vedea ochii? Cand ma vei lasa sa te ajut, sa te mangai si sa te apar?

Nu ii pot raspunde, sunt blocata. A inceput sa se apropie din ce in ce mai mult, cand buzele noastre erau la cativa centimetri, si-a intors capul sarutandu-mi obrazul si soptind, suflarea sa facandu-mi tot corpul sa vibreze:

- Nu voi face niciodata ceva impotriva ta, nu te presez, toate la timpul lor.

- P-promit ca o voi face.

- Sunt sigur de asta. Stii, dragostea este ca un boboc, trebuie ingtijit, iubit si protejat, astfel se va transforma intr-o floare mare si frumoasa.

- Harry?

- Da Anelisse?

- Vrei sa fim prieteni?

- Mi-ar face o deosebita placere. Deci, prieteno, vrei sa mergem impre una la scoala?

- Dar Harry, lumea te va barfi!

- Nu ma intereseaza, eu am o prietena, nu am nevoie de altcineva.

- Harry.

- Da?

- Salveaza-ma.

- O voi face. Jur.

***
Daca vreti dedicatie, doar spuneti-mi la ce capitol doriti.
Va multumesc pentru toate parerile frumoase pe care mi le-ati lasat! Va iubesc!