Jurnalul unui obsedat!

Coșmarul!

Din cauza obsesiei mele au început toate. Cunoșteam adevărata față a lumii, o față cu care nu vroiam sa am de aface. Lumea devenea din ce în ce mai rea , eu din ce în ce mai vulnerabil, plângeam non-stop. Îmi era greu , sufeream , nimeni nu știa. Muzica lui Britney era un medicament, fără rețetă. Se administra ușor , se lua în ce cantitate se vroia! La mine era dozaj maxim , era drogul meu , stâlpul meu de susținere , nu aveam pe nimeni. Eram singur, neînțeles. M-am pierdut, am pierdut concentrarea , am pierdut lumea perfectă în care trăiam,  a început coșmarul. Coșmarul care încă mă urmărește , după n depresii , după nopți nedormite , după zile izolat , după ore nedeterminate de muzica , după multa mâncare , după kilograme în plus. Eram depresiv , ajunsesem sa merg pe stradă,  cu căștile în urechi , cu o gluga pe cap , văzând toți oamenii fericiți , nimeni nu știe , nimănui nu îi pasa, eram singur și nefericit !