My love alpha

Da!

Pov: Asta

Eu & Yuno: EHHHH!!!!!!! spunem noi surprinși de vestea bruscã, și de aplauzele ce se auzea pe fundal, împreunã cu felicitãri. Yuno încã avea mâna pe burta mea, încã cu gura cãscatã. Dupã câteva clipe acesta ne trezim din transã. Acesta se apleacã, punându-și urechea pe burta mea.

Yuno: Aici este un copil?! întreabã acesta ca un copilaș, entuziasmat de veste. Eu încã eram surprins, dar îl mângâi pe cap.

Eu: Sunteți siguri? întreb privindu-i pe cei trei.

Fumio: Pãi dimineațã, nu eram așa de siguri, dar dupã consultație...

Eu: Deci de asta ai vrut sã spui, cã s-ar putea sã fug, huh?!....Mamã, tu de când știai?

Mama: Pãi, nu ai simțit cã ai o schimbare, în corpul tãu. Mai ales când am auzit cã ai grețuri. Ce copil mai ești.

Tata: Iubire, încã este tânãr. Tu aveai douãzeci și ceva de ani, și nu ți-ai dat seama.

Eu: Eh?!

Mama: Tetsuo!

Tata: Dar este adevãrat Kazuki. Și mama ta, nu era așa de interesat de propria persoanã, așa cã, Kurou, ai mare grijã de Shiro.

Yuno: Da! Voi avea mare grijã.

Mama: Mã rog....tușește....dacã ai nevoie de ceva poți discuta cu adulți. Știm cum sã avem grijã de copii, așa cã vã putem oferi vreun sfat...Apoi, începem, sã mâncãm din tort, și sã primim încã odatã felicitãri. Ne-am dus în camerã deoarece eram extenuat, și nu fãcea bine la copilaș.

Yuno: Nu vreau sã te forțez, Asta! Sunt extra-bucuros cã vom avea un copil, dar dacã tu nu....îi așez un deget pe buze, pentru a-l face sã tacã.

Eu: Este și al meu, nu numai al tãu. Tot dacã nu-mi pasã dacã ucid pe cineva, asta nu înseamnã, cã aș putea lua viața lui cuiva care este inocent. Și mai ales, este din sângele meu, și al celui pe care îl iubesc. În plus peste câteva sãptãmâni fac optsprezece, deci vom fi bine, ok?

Yuno: Da!

Eu: Doar, dacã tu nu-l vrei?!....acesta tresare.

Yuno: Cum adicã?!...întreabã acesta confuz.

Eu: Pãi, dupã câte s-au întâmplat, te înțeleg de ce ai fi confuz, și...

Yuno: Tu ai pãțit mult mai multe decât mine. Sunt chiar fericit, cum am mai specificat înainte, cã noi, doi, vom avea un copil.....mã sãrutã pe burtã...Voi avea grijã de amândoi!....spune și mai sãrutã odatã burta, chicotesc, apoi se ridicã și mã sãrutã pe buze, și dupã pe frunte...Odihnește-te! Și dacã îți este poftã de ceva, nu trebuie sã te abții, ok?

Eu: Dar...

Yuno: Pentru bine tãu, și mai ales a copilului, da?

Eu: Da.....închide lumina, și mã îmbrãțișeazã. Știu cã a spus mai ales pentru copil deoarece știa cã dacã aș fi fost doar eu, nu mi-aș face griji pentru mine. Dar acum mai am un suflet, în corpul meu, și nu vreau sã pãțeascã ceva.

Yuno: Noapte bunã!....spune acesta sãrutându-mi ceafa.

Eu: Noapte bunã....adorm destul de repede, din cauza, zilei de astãzi, care a fost istovitoare.

A doua zi:

M-am trezit, pe la unu amiaza, cam târziu, singur...M-am dus la baie, și mi-am fãcut un duș fierbinte. O servitoare mi-a adus micul dejun în dormitor, pentru cã nu m-am trezit prea devreme. Am întrebat-o, unde este Yuno, dar ea mi-a rãspuns cã nu știe....În timp ce mâncam, mã gândeam...Doar nu a fugit...nu, nu....el nu este așa. Eu cred cã aș fi fugit....AaAh!....Nu știu, e prea liniște...Dupã ce termin, duc, eu la bucãtãrie, vasele în care am mâncat. Bucãtãreasa șefã m-a certat, zicând cã puteam sã chem o servitoare sã aducã, dar i-am explicat cã oricum veneam jos, și nu sunt prea obișnuit cu servitoarele. Tot dacã sunt un prinț, servitoarele erau doar la castelul pãrinților, iar ele fãceau curat, și strângeau masa. Iar eu aveam o casã separatã, pentru ca sã studiez în liniște. Doar un majordom de încredere, care știa cã sunt în viațã, avea grijã de curãțenie, de fapt mã ajuta când eu nu prea puteam. În rest am trãit viața, aproape ca un om normal. În afarã, cã mã ocupam singur, de unele treburi regale, sau mã luptam, sau aveam ore regale, sau....da, acum îmi dau și eu seama. De când mi-am înscenat moartea, mi-a fost mai greu sã mã ocup de treburile mele. Dar am reușit, bine, și cu ajutorul lui Fumio, care mi-a fost cel mai de încredere prieten și subordonat, dar nu am vrut sã mã ajute așa de mult, cel mai mult avea grijã de sãnãtatea mea. A plecat, în regatul lui Kioshi, așa cã am rãmas singur, și continuam sã fac lucruri periculoase, dar acum am pe cineva cu care voi aștepta cel mai drãguț cadou. Iubesc copii, și mi-am dorit, dar încã sunt tânãr, și mã ocup cu treburi periculoase. Dar, tot dacã am aceste argumente, sã fac un avort, iese din discuție. Totuși cred, cã nu ar trebui sã dezvãlui cã voi avea un copil, mai ales cã încã mai sunt dușmani. Dacã se vor rãzbuna pe micuțul meu, indirect, rãzbunându-se și pe mine. Trebuie sã avem grijã. Știu cã e aceiași tacticã, pe care au folosit-o ai mei, pentru mine. Dar nu va fi chiar la fel. Eu, sper sã nu-mi las copilul singur....Când mã trezesc din gândurile profunde pe care le-am avut, observ cã sunt în grãdinã. Aici, era un fel de banchet?....cred, adicã nu știu. Îl observ pe Yuno, care discuta cu tata, și când îl strig, toți, sar speriați. Mã uit confuz la aceștia....de ce s-au speriat?

Yuno: Iubire!....spune acesta îndreptându-se spre mine....ai venit?!

Eu: Trebuia sã fiu aici?!

Yuno: Pãi, nu ai vãzut mesajul pe care ți l-am trimis?....mã uit în telefon, și observ mesajul, și observ, cã este deja ora, patru seara. Eh?!...patru?....ce am fãcut atât?....cred cã m-am plimbat prin castel, pânã ce am ajuns aici.

Eu: A...îmi pare rãu....nu l-am vãzut....Am fost prins în gânduri, și nu am observat, unde mã aflu sau ce fac. Scuze!

Yuno: Nu ai de ce, sã-ți ceri scuze. Mã bucur cã ai venit!....spune acesta entuziasmat.

Eu: Oh! Ok!....Dar ce sunt toate astea?....spun îndreptându-mi privirea, cãtre masa încãrcatã cu bunãtãții, și pe ceilalți care aveau un zâmbet prea suspect, încercând sã ascundã.

Yuno: Nimic de care sã te îngrijorezi, așa de tare, dar.....Mã trage dupã el lângã fântânã...acesta se pune în genunchi, și aratã un inel, punându-l pe degetul meu.....Vrei sã fi soțul meu!? Sã fi mereu la bine și rãu alãturi de mine....Sã încerci sã împarți cu mine orice problemã ai. Sã devii al meu pe vecii. Sã-mi porții numele, de acum încolo?...rãmân câteva secunde înghețat. Nu știam ce sã rãspund...Aud pe fundal zicându-se da....roșesc puternic.

Eu: Pãi.....dar, tu?....îl i-au prin surprindere.....Mã vei accepta așa, slab cum sunt, așa rãu, așa....acesta mã întrerupe repede, când îmi observã lacrimile.

Yuno: Normal....dar tu?

Eu: Chiar trebuie sã mai întrebi....DA!.....s-ar în brațele acestuia și-l sãrut....

Toți: Bravo! Felicitãri....auzeam aplauze, de la toți din castel. Yuno mã ridicã în brațe, sãrutându-mã. Ne îndreptãm la masã, și ne așezãm. Mâncarea arãta fenomenal.

Hiro: Când veți face nunta?....întreabã acesta, zâmbind.

Yuno: Dacã, Asta nu vrea, nu ne vom grã....

Eu: Peste câteva luni!....toți aveau gurile cãscate.

Fumio: Shiro-sama, aveți febrã?

Eu: Ce nepoliticos! Nu! Dar, nu sunt numai eu la mijloc, nu-i așa micuțule?....spun, mângâind burta blând.

Mama: Într-adevãr! Ca sã vã fie mai ușor, nu numai vouã, ci și copilului, ar fi bine sã fiți, cãsãtoriți, înainte sã naști.

Anne: Aveți dreptate!

Yuno: Atunci, peste ceva timp îmi vei aparține și legitim, cum și eu îți aparțin.

Eu: Da! îl sãrut, și continuãm cina.