AMADORA

1

Ies afara din casa și vad o silueta neagra, lumina nu ma ajuta foarte mult deoarece s-a inserat deja afara, ma apropii fără sa ma fac văzută, și vad o fetita de vreo 6 anisori țipând și zbatânduse în bratele acelui individ.
-Lasă-mă, aud copila răgușită la cât a tipat
-Nici gând, sunt tatăl tău și am dreptul sa fac ce vreau eu cu tine, spune și o ia de par pe fetiță începând sa o târască după el.
Mă apropii mai mult și ii dau un picior în spate și un pumn de toată frumusețea, noroc ca am făcut niște cursuri de lupte corp la corp.
Trag copila în spatele meu,și aud
-Taratură, sa vezi ce ti fac și ție, ridica palmă iar eu reacționez imediat dându-i un șut în bogații, lăsând ul pe jos, sărind pe el și începând sa dau cu pumni pana l am umplut de sânge.
Iau copila de mana și o trag după mine pana când întru în casa, iar apoi vad ca e toată plina de sânge.
Îmi amintește de mine, de perioada mea din copilărie, de aceea am reacționat asa.
-Esti bine? O intreb  cu un ton ferm
-d.. da, acum da,are capul aplecat în pământ, suspinand, ma ia în brate.

Nu știu cum sa reacționez, rămân blocata pentru o clipa, și ma gândesc cum acest înger fără aripi poate trece prin asa ceva, ma dezmeticesc și o strâng în brate, la rândul meu.
-Hai sa te spălăm,zic cât se poate de cald
-B.. Bine, aud vocea ei firava

Nu vreau sa o presez cu întrebări acum, poate mâine, întru în baie urmata de micuta fetita, roșcată cu parul pana la jumătatea spatelui și cu ochii albaștri ca marea, deși este toată murdara și acoperita de sânge, frumusețea ei este orbitoare.
O ajut sa isi dea tricoul rupt și murdar jos, urmat de pantaloni și o bag în cada, adaug niște rățuște de plastic și întru și eu cu ea.
-Ai papat?
-Nu
-De cat timp?
-2 zile, când aud rămân mască
-După ce ne spălăm, vrei sa papi ceva bun?
-Da, spune și ma ia încă o data în brate, o strâng și eu la rândul eu și ma ridic sus și iau prosopul pufos învelind micuța păpușică, o iau ușor cu grija în brate și o pun pe pat, o sterg cu grija și iau un tricou rosu, ma apropii din nou de ea și ii zâmbesc, nu știu cum sa ma port cu copii, nu am desi sunt destul de bătrână, o ajut sa se îmbrace și iau și peria din baie.
-Vrei sa te impletesc?
-Ce înseamnă împletec?
-Înseamnă să ți fac doua codite.
-Da, o aud puțin mai vioaie.

De când am adus o nu am văzut o sa zambeasca măcar o data, probabil nici nu are de ce dar trebuie sa ii găsesc mama, nu cred ca eu o sa ma descurc, ca mamă.
Ma așez pe pat lângă ea și ii iau claia de par în mâini, cu grija sa nu o trag prea tare încep sa impletesc, după ce termin, iau fetita și o pun în fața oglinzi.
-Iti place? O intreb puțin confuza, deoarece aștept răspunsu cu sufletul la gura.
-Woww, ce frumosss, spune țopăind de fericire și e pentru prima data când o vad zâmbind.
-Ma bucur, acum hai sa papam ceva bun.
Nu mai scoate nici un sunet, îmi zâmbește și ma urmează pana în bucătărie, dar ce sa ii dau sa mănânce, sa comand o pizza sau sa fac clătite?
-Ambele! Spun încântată cu voce tare, încât păpușica s a speriat.
-Scuze, nu voiam sa tip, dar mâncăm pizza și facem clătite, ce zici iti plac?
-Pizza? Clătite? Ce sunt?
-O sa vezi, spun convinsa, știind ca o sa adore  pizza si clatitele.
Pun mana pe telefon și comand 2 pizze,ajung în 40 de minute, perfect am timp sa fac clătitele.
-Vrei sa ajuți sa facem clătite?
-Da!
-Bun, ne trebuie asa, lapte, oua, faina, zahar, ulei, sare, esență de rom și vanilie, și cel mai important Nutella.

Păpușica nu zice nimic, dar scoate la iveala un zâmbet micuț.

-Ia! O indemn pe fetiță sa guste din Nutella,rușinata acceptă.
-Yammy, ce bun! Pot sa mai iau?
-Desigur, scumpa mea.

Într-un final, uite ne aici cu clatitele gata și pizza ajunsa.
O așez pe fetiță pe scaun și ii dau sa guste din prima felie de pizza.
-Myaammy, ce bun!
-Ma bucur ca ți place, ia și papa!
-Mulțumesc...,si in momentul de fata mi am dat seama ca nu imi știe numele dar nici eu pe al ei.
-Amadora, dar îmi poți spune Ama! Iar tu?
-Analisa,dar poți sa mi zici Lis.
-Ce nume frumos ai, Analisa, la fel de frumos ca tine!
-Mulțumesc, Ama și tu ai un nume frumos, la fel ca tine.
-Ow, mulțumesc!
II vad sclipirea din ochii, când savurează pizza știind ca urmează clatitele.
Ma bucur ca am reușit sa fac un bine azi, iar mâine vom vedea ce se întâmplă. Îmi amintesc tot, îmi amintesc cum și eu am fost în locul ei, cum și eu am trecut prin ce a trecut ea, dar asta nu va ramane asa, vor plăti toți, și pentru mine și ei bine și pentru Lis.
După ce a mâncat și câteva clatite, am văzut cum o lacrima ii mangaie obrazul.
-Ce s-a întâmplat scumpo?
-Acum trebuie sa ma întorc, nu? O sa ma abandonezi și tu, nu? La fel cum au făcut ceilalți...
-Cine a zis asta păpușico? Eu nu am zis nimic ca vreau sa pleci sau ca trebuie sa pleci, acum hai la somn bine? Maine e o noua zi și totul va fii mai bine!
O iau în brate și simt mânuțele ei ce se astearna la rândul lor dupa gatul meu.
O ridic sus și ma îndrept spre camera, o sa merg la cumparatraturi, sper ca vrea.
-Acum hai la somnic, zâmbesc la gândul de a fii mama.