Prolog

4 1 0
                                    

Privesc cerul albastru, adierea vantului ce imi mangaie vehement pielea palida, parfumul trandafirilor ce  îți gadila simțurile olfactive, sunt minunați, o gradina perfecta din punctul meu de vedere.
Trag un fum din tigare si apoi eliberez tot fumul , ma gândesc la mine, la ce am devenit, ma privesc in reflexia geamului, parul meu scurt acum ajunsese pana la fund, ma privesc, ochii mei negri sunt plini de ura și nu exprima nimic, nici macar un sentiment, vor plăti toți cei care m-au distrus, toți cei care au rupt bucățică cu bucățică din inima mea.
Poate nu acum, dar de fiecare dată când voi avea ocazia, o sa ii distrug,unul câte unul, începând cu ce mi-a fost mai drag.
Mai poposesc un timp pe iarba de un verde aprins, inspirând și expirând.
Arunc smocu de tigare în scrumiera ce se afla pe o măsuță din lemn de un marou închis, și ma îndrept cu pași vehemenți către întrarea în minunata  mea casa.
Însă nimic nu mai e la fel, acum sunt singura și chiar doare singurătatea.
"De ce m-și părăsit atât de devreme?"
Spun cu voce tare și îmi simt ochii arzând.
"Îți promit ca o sa plătească, scumpa mea.." dar nu apuc sa termin căci, se aud țipetele terifiante ale unui copil.

AMADORAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum