Capitolul 18 🖤

884 48 2
                                    

Un sunet surd scos de motorul unei mașini, răsună în jurul meu, fiind acompaniat de un sunet metalic. Deschid ochii și ma ridic din pat... Ies din cameră ma îndrept bucătărie, locul de unde se auzeau chicoteli si zgomote dubioase.
- Care-i faza? Zic intrând în încăpere.
- Drace... M-ai speriat. Zice Tae cu gura plină.
- Si mie mi-ai lipsit. Zic ironic.
- Cine a gătit? Zice Jin.
- Eu si Yoongi.
- E genială. Orice ar asta. Zice Tae.
- O improvizație a la moi.
- Cum de te-ai trezit? Zice Kara.
- Am auzit masina si lingura sau furculița pe care ați scapat-o jos.
- Dormi mai ceva ca pe ace. Zice Tae.
Nu mai spun nimic si ii arunc o privire sora cu moartea.
- Nu te uita asa de urat la mine.... Nu am zis nimic rau. Zice el.
- Faptul ca respiri e destul de rau. Nu mai trebuie sa spui nimic altceva.
- Am aceeasi opinie despre tine....
- Nu imi pasa de ceea ce crezi despre mine.
- Stiu. Dar imi place sa te enervez...
- Nu m-ai enervat niciodată, până acum....
- Totul are un început.
- Și un sfârșit.
- Da, da, da.... Zice Tae.
- Aici ai dispărut? Spune Yoongi apărând de nicăieri.
- Cine? Eu? Spun mirată.
- Da, tu.
- Nu am dispărut nicăieri. M-am gândit că poate au dat foc la casă.
- Nu pe tura mea. Zice Jin.
- Oricum. Macar acum stiu ca nu ai plecat de nebună prin pădure. Zice si iese din cameră.
- Noapte bună. Zice Tae.
- Noapte bună. Răspunde Yoongi.
- Așa... Kara. Mi-a venit o idee genială.
- Uimește-mă.
- Lasa ca iti spun mai tarziu.
- Atunci de ce m-ai stârnit.
- De aia.
- Ce pui la cale? Zice Jin.
- Injur ca nimic. Zic eu.
- Se spune "jur" nu "înjur". Zice Tae.
- Nu si in cazul meu.
- Esti fiica diavolului, să mor eu. Spune Jin.
- Lasa. Nu mai muri.
- Esti atât de..... nu stiu cum.. Spune el.
- Stiu. Oricum. Ma duc si eu la somn. Noapte bună.
- Noapte bună. Zic ei.
Mă reîntorc în camera si ma întind în pat, cu fața înspre Yoongi.
Oare, daca voi pierde, cum voi reactiona? Voi fi tristă? Sau fericită că am incercat? Voi plânge sau voi rade si voi țipa 'O sa trec si peste asta! Macar am încercat!'......
Ugh... De ce e atât de greu sa reacționezi la unele situatii atât de usoare? De ce mă comport ca o depresivă? De ce nu pot fi ca o adolescentă normală, care se îndrăgostește la prostie si isi petrece timpul liber la film cu prietenii, prin parc, la petreceri sau prin cluburi? De ce naiba am o viață atât de grea, atât de anormală? Macar o zi as vrea să trăiesc ca o adolescentă normală, să râd, să glumesc... Sa ma pot bucura naibii de anii acesta. Care, ar trebui să fie cei mai frumoși din viață.
- Știi, daca o sa te mai holbezi mult la mine, o să roșesc. Zice Yoongi scoțându-mă din gânduri.
- Chiar vreau să te văd roșind. Si nu, nu mă holbam la tine, ma gândeam.
- La ce?
- La faptul că sunt ofticată ca nu am o viață normală.
- Ce inseamna viata normală la tine?
- Ce fac adolescentele normale. Sa imi petrec timpul cu prietenii, să ies la film, prin parc, să merg la petreceri, prin cluburi. Sa ma îndrăgostesc la prostie.. Chestii normale adolescenței.
- Daca tot vrei.... Te las sa te îndrăgostești de mine.
- Ce drăguț din partea ta. Zic sarcastic.
- Știu. Dar, serios acum. Te las sa te îndrăgostești de mine.
- Nu merci. Nu mor eu după îndrăgosteală.
- Uite ce-i. După părerea mea, tu esti destul de normală. Asta daca eliminăm nebunia si faptul ca esti întruchiparea diavolului pe pământ. Spune el râzând.
- Nu mai râde. Nu-i amuzant.
- Pentru mine da. Oricum, ar trebui să vezi defectele tale ca pe niște oportunități. Pot jura ca daca ai avea o viață "normală" te-ai plictisi repede de ea.
- Poate așa este. Dar totuși. Imi lipseste România, cu toate relele ei... Măcar acolo nu ma simteam ca o ciudată.
- Doamne, îngeraș ce nu ești, nu ai de ce sa te simti o ciudată. Esti cea mai normală ființă pe care o cunosc. Nimănui nu îi pasă ca nu arăți ca o coreeanca. Chiar dacă ești rea cu toți, mai puțin cu mine si Kara, nimănui nu îi pasă. Si daca ai fi în România, nu ai fi întâlnit-o pe Kara, sau pe mine.
- Dupa una din doua persoane aș regreta.
- Dupa mine. Știu.
- Vezi sa nu.
- Stiu ca ți-aș lipsi. Si mai stiu ca si tu știi asta.
- Ba nu-i adevărat.
- Ba da.... Tu ai recunoscut că ții la mine.
- Nu eram atenta.
- Apoi ai spus ca si neatentă spui adevărul..
- Tot nu eram atentă.
- Da, da, da. Te și cred.
- Nu imi pasă.
- De ce minți? Zici ca nu-ti pasa, dar defapt te afectează chiar foarte mult.
- Ce ma afectează? Faptul ca imi pasa de tine, dar neg acest lucru?
- Ai recunoscut că-ți pasa. Spune el râzând.
Ma ridic în fund si iau perna, apoi îl lovesc pe Yoongi cu ea in cap.
- Asta pentru ce a fost?
-Pentru ca râzi de mine. Spun și îi mai dau una.
- Nu mai da. Spune și da si el.
- Tu nu mai rade.
- Dar e amuzant.
- Ba nu, nu e. Spun și îi dau cu perna in burta.
- Ți-am spus să nu mai dai. Zice si ma lovește atât în cap cat si in burtă.
- Nu da că doare. Zic râzând.
- Tu ai inceput. Eu răspund loviturilor tale.
- Du-te dracului.. Spun și îl lovesc de două ori în burtă.
- Ce-ai spus? Zice si incepe sa gâdile.
- Am spus sa te duci dracului. Zic printre râsete.
- Repetă. Ce ai spus?
- Nimic. Gata, încetează. Mă doare burta. Nu mai pot. Spun printre râsete.
- Bine. Zice si se oprește.
- Nu te duce tu dracului, că m-am dus eu deja.
- Așa credeam și eu. Si tu nu esti dusă dracului. Tu esti dracu. Dar, daca stau sa ma gândesc mai bine, acum as vrea sa ma duc dracului. Asta pentru ca esti si tu pe acolo.
- Awwwe. Zic si imi pun perna pe față.
Mai bine zis, ce a rămas din perna. Deoarece aproape tot puful si toate penele din perne au ieșit si sunt peste tot prin camera.
- O sa te sufoci. Spune și îmi ia perna.
- Deci, să înțeleg că și eu ți-aș lipsi tie.
- Și eu înțeleg că ai roșit.
- Ba nu...
- Atunci de ce ți-ai pus perna pe fata.
- De aia.
- Pentru ca ai roșit, dar nu vrei să recunoști.
- Nu am avut de ce să roșesc.
- Ba da, pentru ca ți-am făcut un compliment.
- Te-aș lovi, dar nu am cu ce. Defapt.... Zic si iau plapuma si ii dau cu ea in cap.
- O sa te vad cum o să mori de frig peste noapte.
- Eh... Nu prea simt eu frigul. Sunt mai nesimțită de felul meu.
- Nu esti nesimțită, doar o faci pe-a nesimțita si pe a nesuferita.
Nu mai spun nimic si il împing jos din pat.
- De ce m-ai împins? Macar plapuma mi-a atenuat căderea. Dar totuși.
- Pentru că m-ai facut nesuferită. Si numai eu am dreptul sa ma iau de mine.
- Dacă zici tu. Oricum. O să-mi cer scuze mâine. E destul de târziu. Noapte bună.
- Noapte bună. Sa te fure stelele. Spun și mă întorc cu spatele spre el.
Si iar m-a prins o ora târzie trează. Asta daca nu luăm în seamă faptul că am mai dormit 2 ore înainte să mă trezească venirea rătăcitoilor.
Nu-mi place că am început să am insomnii da când am venit in Coreea. Dar m-am obișnuit să îmi petrec nopțile privind tavanul, admirând stelele de pe balcon, sau făcând plimbări nocturne...
- Nu-s atât de rău sa te las sa îngheți. Zice Yoongi si ma invelește cu plapuma si ma ia in brațe.
Nu mai spun nimic si imi închid ochii, cu speranța că voi dormi puțin.

O adiere de iubireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum