Dragă suflete,
Suferi enorm de mult...
De ce?
De ce nu te bucuri de momentul prezent?
De ce te lași condus de presimțirile pe care le ai?
E asa de greu?
Te simți ca naiba în fiecare seară și nu mai ști ce să mai faci...
Ști că doar plânsul te ajuta iar a doua zi te alegi cu o migrena de toată frumusețea...
Refuzi să ceri ajutor fiindcă ți-e frică...
Și totuși aștepți ca lumea să îți ceară ajutor ca tu să le fi alături.
E asa egoist din partea ta!!!
Vrei să urli, să spargi tot ce ai în cale.
Vrei doar sa te dezlănțui...
Și totuși seara de seara simți același sentiment singurătate.
Nu te mai preface așa de puternic cere naibii ajutor odată...
O să te ajute și ei cum pot...
Sau măcar o sa te simți mai bine...
Te ascunzi în tot felul de prostii...
O țigară...
O bere...
Sau chiar și în "tărie"
Cea ce e culmea ironiei ca numai tărie nu-ți dă paharelul ăla.
Oare cum ar fi dacă ai cere ajutor cuiva?
Poate ar fi greu la început dar după ce te-ai acomoda poate o să fie mai ușor...
Pe cine păcălesc eu...
Știm amândoi că după ce ai să ceri ajutor o să te îndepărtezi de aceea persoana pentru ca nu suporți să vezi mila în ochii lor când vorbesc cu tine sau să le auzi glasul plin de mila sau compasiune.
Ști ceva m-am răzgândit nu mai cere ajutor.
Fă-ți planuri de viitor care ști că nu o să se împlinească.
Încurajează lumea să trăiască în timp ce tu mori câte un pic în fiecare zi...
Nu trebuie sa fi puternic măcar prefate...
