Dragă mamă,
Da știu, prima scrisoare a fost dezgustătoare
Te rog să mă ierți că sunt o fiica așa îngrozitoare...
Totuși sper să înțelegi că am scris-o la începutul adolescenției
Vreau să înțelegi că nu a fost cu intenție.
Te iubesc....
Deși nu o spun prea des...
Știu, știu ești dezamăgită...
Dar totuși nu ai cum să mă înțelegi...
Sau poate mă înțelegi?
Și tu ai simțit mereu nevoia să îți protejezi familia?
Îmi pare rău că uneori mai dau greș...
Defapt aproape tot timpul..
Mă bucur că am început sa avem o relație mamă-fiică
Dar să ști că uneori mi-e frica...
Te văd deja râzând de cum am zis de "frică"
Ești puternica ști asta?
Ești puternica că râzi în fața frici și a morți
Aș vrea să fiu și eu așa cândva...
Aș vrea să nu te mai dezabagesc..
Aș vrea să mai încetez...
Să încetez cu toată prostia asta..
Știu sună nebunesc...
Dar dragă mamă,
În cazul în care voi pleca..
Vreau să ști că te iubesc...
Dragă mamă,
Știu că-l iubești..
Dar merită?
Merită atâta suferință pentru o iubire neîmpărtășită?
Merita atâtea lacrimi pentru un bou fără margini?
Dragă mamă,
Te iubesc...
Nu suport să văd cum te autodistruge aceasta "iubire"
Dar cum să te ajut când...
Când la fiecare greșeală minoră îmi spui că sunt ca și el
Diferența dintre noi doi e că măcar eu încerc să mă schimb...
Mamă, te rog mă înțelegi...
Înțelege că e greu...
E greu să fiu eu..
Sau să pretind că da sunt altcineva..
Da știu, tu nu-mi ceri să fiu perfectă..
Dar doar așa îmi pot da seama unde sunt defecta...
Dragă mamă, nu știu când am să-ți mai scriu...
Dar până atunci..
Ai grija de tine...
Ai grija ceea ce iubești...
Te iubesc...
