ᴛʜᴇ ꜰᴏʀɢᴏᴛᴛᴇɴ ᴘᴀꜱꜱᴡᴏʀᴅ || ᴠᴋᴏᴏᴋ

•016)

Dimineața, bătăi extrem de gălăgioase se auzeau în ușa lui Taehyung.

"Deschide, FBI!"

"De ce trebuie să țipi? Vecinii mă vor omorî."

După ce a deschis ușa, Taehyung și-a verificat telefonul. Nu era mai târziu de ora 7. Mult prea devreme pentru a te trezi și a-i deschide ușa celui mai bun prieten.

"Plasturi!" Spune, ridicând o pungă plină.

"Ți-am spus că sunt bine."

"Nu ești."

Jungkook a intrat în camera lui, punând plasturii pe pat.

"Te ajut să îi pui?"

"Mă descurc." Răspunde, încercând să își ascundă fața, acum roșie.

"Ba nu. Haide. Du-te să faci un duș, apoi te ajut. Fără daruri." L-a împins pe Taehyung în baie, aruncându-i până și un prosop.

"Nu era nevoie să îl arunci!"

"Okay, okay!"

Poate că de asta își tot spunea că îl urăște. Pentru că orice gest mic, îl făcea să îl placă și mai mult. Să fie văzut doar ca cel mai bun prieten era dificil.

Jungkook
@itsmekook

Urăsc sentimentul ăsta.
Dar îți mulțumesc.
Serios.
7:57

~~~~~~~