Tipic' Rebel 3 (FINALIZAT)BL/YAOI

☢10. AND THERE'S ALWAYS MORE...

Ryan's pov

M-am trezit cu o durere cruntă de cap și nu-mi aduc aminte ce s-a întâmplat. Am scâncit, încercând să mă ridic de jos, acolo unde eram toți întinși în poziții ciudate. Ce naiba ? Știu că mă certam cu Gon, apoi o lumină ciudat m-a dat pe spate cu tot cu ocheți și niciunul din ei nu se trezește. De consumat, nu am consumat nimic, sunt treaz ca lacrima. Din nefericire...

Am căscat larg și am reușit să mă ridic de jos. În mod normal, primul meu instinct ar trebui să fie trezirea gâștelor căzute, dar mă simțeam ca într-o transă, una diferită de cea în care intru după marijuana. Așa că am ieșit pe ușă, altfel m-aș fi sufocat aici..

Am nevoie să fiu singur...

 Și acum observ ceva ciudat... pensiunea asta niciodată nu a avut staff care să se ocupe de chestii pe aici. Și în liceu, erau doar cei care serveau masa sau tanti de la registru, în rest pare de parcă e bântuită. Am ajuns dintr-un hol în altul, coborând o groază de scări pe care nu mi le amintesc să le fi urcat, până când m-am oprit pe un coridor ce se bifurca în două.

Ala bala... bâta lui Gon. Dreapta să fie.

M-am împleticit ciudat până când am ajuns la o serie de uși ce îmi aminteau groaznic de bine de cele din Roma și am înghițit în sec. Sper să nu fie vreun Blake sau vreun Chris ascuns după ele..

Și... e încuiată. Bun, următoarea. 

Să merg mai departe sau să mă întorc și să-i verific pe ceilalți? Poate au pățit ceva. 

Și totuși curiozitatea și o chemare ciudată s-au dovedit mai puternice decât grija și instinctul protector.

Am verificat vreo cinci uși, până să dau buzna din greșeala în bibliotecă, abia ținându-mă pe picioare. Ce naiba se întâmplă cu mine? Oare drogul de pus între sânii mici ai lui Chin Chin încă își mai face efectul. Dacă e așa, profu o să mă audă tare și clar după ce ies de aici. Era de parcă aș fi avut LCD și drogul fericirii în sistem, ambele în același timp. Când mă simțeam treaz și lucid, când aveam impresia că pereții se înmoaie și pot să trec prin ei ca printr-o pânză de paianjen. Umbra unei siluete se înălța pe hol ca într-un film de groază direct în fața și eu am urmat-o orbește, de parcă aș fi fost legat cu totul de ea. 

Am oftat, clipind des prin ochelarii cu urme de amprente pe ei și am pășit printre rafturi, curiozitatea împingându-mă printre cărți. Și de data asta nu era doar pentru sex cu profu în biblioteca școlii în timpul orelor de educație civică. În dreptul meu, două busturi ale lui Arhimede mă priveau cutezător și deloc surprinși, de parcă știau că o să vin aici. Hm, ai fi crezut că grecii ar avea capul mai mic.  Luminile din încăpere erau slabe și aprinse doar în colțuri și totul erau suficiente să-mi încețoșeze vederea. Nu-mi mai lipsește decât să joc baba oarba cu fantomele.

Am căscat iar, acoperindu-mi scurt gura, când am auzit o bufnitură după al treilea raft. Ori e o fantoma, ori e un angajat fantoma sau vreun soarece nebun.

Să întreb, să nu întreb? Nu mi-e greu să vorbesc, dar dacă îmi răspunde cineva înapoi?

- Aloo, cineva pe aici?

Și.. s-a mai auzit o bufnitură. Am înghițit în sec, amintindu-mi de ziua în care eram la morgă, acolo unde un mort era pe targă, iar celalalt se dădea la Gon de față cu mine și am tras aer adânc în piept.

- Cineva viu?

Mai întreb odată și zgomotul a încetat, așa că m-am apropiat cu pași mărunți de sursă, fără vreo armă, protecție, după ce mi-am anunțat prezența. Tipic mie. Bun Ryan, hai c-o faci și pe asta.