Totul începe cu o noua viata,
Care îți apare multe obstacole în față,
E greu să le duci mereu cu urcușuri și coborâșuri,
Dar mereu repetând aceste lucruri,
E simplu sa treci peste și sa mergi cu capul sus.
Dar, căzând prima data la scară,
Plângând că eram neînțeleasă,
Eram lovită din dreapta și stânga,
Mă durea faptul că mă jigneau,
Mă insulta și mă bârfeau,
Mă considerau o ciudată,
E simplu să judeci și să insulți,
Dar, greu de suportat și rănită,
La inima mereu și mereu.
Simplu pentru început,
Dar greu de dus,
Toți spun că ai dreptate, dar nu ai,
Ți-e frică să expui ideea și părerea,
Că îți este criticată și că nu este bună,
E simplu pentru toți să îți iei viata în dinți,
Dar, sa recunoști îți e greu,
Dar, pentru mine e simplu sa recunoști adevărul.
Niciodată să nu fugi de adevăr,
Că trebuie să îți fie frică de adevărul Lui Dumnezeu,
Nimeni nu e perfect, fiecare are un defect.
Mi-e greu să înțeleg că alții nu fac,
Și plasează mereu la altul,
Că să facă treaba lor,
Recunosc că plasez și eu,
La altul, cu motivul ca nu poți face față,
Mereu, când ești singur într-un singur loc.
Mă simt rănită și lovită,
O mână de oameni suntem,
Și ne bârfim unul de celălalt,
Încât nu încăpem în universul acesta,
Nimeni, nu îi pasă de nimeni.
E simplu să spui ca ți-e ușor și bine.
E simplu să faci lucruri ușoare,
Încât face altcineva în locul tău.
E obositor sa stai mereu în picioare,
Când ajungi acasă, frântă în pat ajungi,
Capul e dus prin vise negre,
Așteptand calvarul, ce o sa vină mâine.
