Prolog

67 5 3
                                    

Tabara. Cine dracu' merge in tabara in clasa a unspea? Mai ales intr-o tabara in care majoritatea sunt boboci, iar el e singurul de varsta lui. Blestemat fie proiectul, blestemata fie ideea sa participe ca sa isi salveze media si blestemat sa fie acel juriu care l-a ales tocmai pe el castigator.

Si probele alea? Cine dracu' face probele alea obligatorii? Deja uraste tabara, nu trebuie sa isi petreaca doua saptamani aruncand cu arcul sau facand ture de bazin cu toti bobocii sau invatand sa fac noduri. Are aproape optaspe ani, nu vrea sa faca drumetii cu instructori naspa.

Pleca de la cantina, lasandu-si tava cu ceva ce vrea a fi chilli, poate, pe masa la care statea singur. Iesi afara, era ora sase si cu toate astea afara era lumina si foarte putina lume, pentru ca majoritatea manca. Incepu sa se plimbe, cautand semnal la telefon. Parca precum un facut, nu avea semnal. De doua zile, de cand a ajuns, nu a gasit semnal deloc. Avea wifi doar o ora pe zi, de la directiune.

Se duse pe terenul de tenis si se aseza la cativa metri de singura persoana de acolo.

- Cine pula mea a organizat tabara asta?, a spus tare in timp ce se tolanea pe iarba.

- Tocmai stai de fata cu acea persoana, i-a auzit glasul fetei si o privi.

Purta ochelari, avea parul lung si saten insa fara forma si hanoracul si tricoul gri pe care le purta ii dadeau de inteles ca nu ii prea pasa cu ce e imbracata. Parea de aceeasi varsta cu el, tocmai de aceea nu putea intelege cum cineva de saptesprezece ani poate organiza o tabara atat de plictisitoare si idioata.

- Serios? What the fuck was in your mind? Cati ani fucking ai? Cinspe?

- E o tabara pentru boboci, tu ce naibii cauti aici?, i-a raspuns taios, intorcandu-se cu tot corpul spre el.

- In niciun caz nu sunt aici de buna voie, ok?

O privi, analizand-o atent.Merita sa incerce? Si-a spus ca incercarea moarte n-are, asa ca se apropie de ea.

- Si... nu e niciun mod in care pot sa nu le fac? a intrebat, luandu-si tonul pe care il aborda cu fetele cand voia sa le cucereasca.

De parca ar fi avut nevoie de asa ceva.

Insa ea nu ramase fermecata de el. Ea doar pufni. Il privi si incepu sa rada.

- Sa mori tu ca incerci sa scapi de probe dandu-te la mine, i-a raspuns departandu-se de el.

Ok, s-a prins, nu ii iesea. Nici nu stia de ce a incercat, pana si chipul ei ii spunea ca nu era genul care sa se lase fermecata de un ton mai gros al vocii si o privire patrunzatoare.

- Deci chiar trebuie sa fac toate chestiile alea ridicole? O intreba, lungindu-se pe peluza.

- Presupun ca da, domnule sunt-prea-badass-ca-sa-fac-prostii-din-astea. Vezi ca maine e cea la inot, i-a spus, ridicandu-se si scuturandu-se. Si vezi ca supraveghez toate probele, asa ca nu ai cum sa trisezi si sa chiulesti.

- Ei bine, se pare ca va trebui sa fii orbita de corpul meu perfect atunci.

Cu asta si cu pufnetul ei de ras s-a terminat prima lor discutie. Ea a plecat, lasandu-l tolanit pe iarba. Parca o stia de undeva.

*va rog eu nu aruncati cu pietre in mine, ma bantuie de prea mult timp ca sa renunt*

"Și acum?"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum