Nu ca am obosit fizic , simt ca am obosit de oameni . Sunt persoana care are nevoie de oameni , dar la final ramine cu doar "data viitoare am sa fiu mai atenta , am sa falsific sentimentele" . Desigur tot este in zadar , eu cu timpul cedez si iarasi ma arunc in iluzii . Da , iluzii . Filme , seriale , carti , viata fericita - totul sunt la final iluzii . Filmele se termina , regizorii mor , viata fericita se termina . Nu cind mori , inca cind traiesti . O clipa , un moment,un cuvint , o privire e de ajuns ca toate visurile , iluziile si sensul vietii sa dispara . Totusi Dumnezeu , viata sau ce ar fi deja m'au creat in asa fel ca sa suport tot asta . Din momentul cind viata mea se risipeste eu citeva zile simt aceasta durere , sufletul meu moare si urla neincetat , dar miine eu construiesc alte iluzii care peste un timp iarasi o sa fie inlocuite.
CITEȘTI
Sarcasm
Teen Fictionsunt doar pareri , deci o lume a mea . citeste si incearca sa gindesti . incearca.
