Sasha, cea mai mică dintre copiii lui Andrei Militaru, duce o luptă continuă cu ea și cu sentimentele ei. Viața ei este plină de surprize când începe să facă alegeri greșite. Acum are de ales între amant și soț.
Cristian a trăit toată viața după re...
Ca de obicei, obsesia mea pentru ordine, pentru punctualitate, l-a scos din minți pe Cosmin. Îl văd la birou, mă evită clar, de ceva timp nu mai tastează nimic, semn că doar stă acolo ca să nu îl bat eu la cap.
Bat nervos cu pixul în birou.
Azi avem o întâlnire cu un client important, un client pe care, dacă îl vom convinge, ne va ajuta să ne propulsăm pe piață. Și am nevoie ca totul să iasă bine. Am nevoie de reușita asta! Mai este un sfert de oră până la întâlnire și eu deja transpir.
Cosmin îmi evită privirea, Mara, secretara mea la fel. De 5 ani de când lucrăm împreună, ne-am învățat unii altora viețile, trăirile, suntem o mică familie. Iar ei știu că atunci când sunt nervos nu trebuie să îmi iasă în cale.
Eu nu am pe nimeni, sunt singur de la 5 ani, când am fost abandonat într-un orfelinat. Acum, la 32 de ani, încerc să aduc firma asta pe locul pe care îl merită, printre cei buni.
Mai sunt 5 minute până la întâlnire.... Palmele îmi sunt transpirate, gâtul uscat... Mai privesc odată spre sala de conferințe: arată bine, Mara deși e doar un copil, a pregătit totul iar Cosmin s-a pregătit de partea logistică. Mai avem nevoie de client.
Telefonul de pe birou sună și observ un număr necunoscut.
-Alo?
-Bună ziua, se aude o voce feminină, destul de subțire. Sasha Militaru la telefon, trebuie să ajung la firma dumneavoastră, de la compania de telefonie mobilă sunt. Nu reușesc să găsesc un loc de parcare, cred că voi întârzia câteva minute...
-Uh... Bună ziua, Cristian Marinescu. Vă pot ajuta în acest sens, avem parcare în curtea firmei. Am să ies în stradă să vă îndrum, o să vedeți pe dreapta porțile deschise.
-Oh, super! Acum intru de pe Moșilor.
Mă reped afară din firmă și ies în stradă, în timp ce îl rog pe Nea Nelu, paznicul, să mă ajute cu porțile. Privesc spre strada principală și mă trezesc când dintr-un BMW albastru, superb, aud o vocea cristalină:
-Bună ziua, eu sunt! M-ați salvat, nu aveam nicio șansă să găsesc parcare la ora asta...
Nu reușesc să deslușesc silueta domnișoarei, e destul de micuță pentru o astfel de mașină... Wow, e mașina mea preferată, un E93 Cabrio... Cred că are o grămadă de bani. Dar când coboară din mașină rămân blocat: o femeie superbă, cu o rochiță neagră, pe corp, până la genunchi, cu niște pantofi cu toc înalt de nu știu cum a condus până aici, părul șaten, prins într-un coc elegant și acoperit de o pălărie imensă, tot neagră. Femeia asta era atât de frumoasă încât am crezut că visez. M-am trezit când a venit în fața mea și mi-a întins din nou mâna.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Sasha, cred că am mai spus asta! spuse ea zâmbind.
-Cristian... Mă bucur să vă cunosc, răspund prinzându-i mâna fină în a mea.
