Gardianul sufletelor destrămate - Partea a III-a: Femeia altuia

6- Aripi de vultur

Vă vine să credeți că am început să simt lipsa lui Bodhi după ce a plecat de lângă mine?  Mi-a trimis actele de divorț la câteva zile după ce a aflat că Melek nu este fetița lui. Iar eu am rămas singură.... și culmea, din nou însărcinată.

De data asta, bebelușul chiar era al lui. Toată lumea spune că după naștere poți rămâne însărcinată foarte ușor. Nu am crezut asta până când nu mi s-a întâmplat. Noaptea aceea în care m-a iubit cu atâta intensitate a devenit noaptea în care mi-am dat seama că îmi lipsește... dar a fost și noaptea în care iubirea noastră a dat rod.

Și de data asta, chiar eram singură pe lume.

Părinții mei au fost foarte supărați când au aflat adevărul. Tata m-a privit așa cum nu m-a privit niciodată: cu dezamăgire. Făcusem ceva de neiertat. Principiile lui erau atât de ferme încât mi-a cerut să plec de acolo a doua zi. Nu îmi venea să cred că îmi face una ca asta. Mama nu a reușit să îl înduplece. M-a alungat și mi-a aruncat cuvinte grele. Trebuia să fac ceva cu viața mea și asta cât mai repede. Dintr-o femeie de succes am devenit o epavă, deloc ce mi-am dorit când eram mică. Dar nu regret copiii, regret că nu am știut cum să pun ordine în viața mea.

Singură, cu un copil în brațe și altul în pântece, am alergat la singurul om care credeam că mă va ajuta: Cristian.

Aveam nevoie de ajutor, nu știam încotro să mă îndrept. Așa că l-am căutat.

M-a invitat la o cafea și am acceptat. Am ajuns prima la cafenea și am așteptat să ajungă. O aveam pe Melek cu mine, nu mă mai despart de ea nicio clipă.

Mi-am ridicat privirea și l-am văzut. Era schimbat. Mult mai atrăgător de cât îl știam, emana o aură diferită. Hainele erau diferite, costumul de pe el era ca turnat. Și avea un aer serios, călca atât de sigur pe el. Aceeași eleganță, același cavalerism...

Se apropie de mine și mă sărută pe obraz. Nu simt însă niciun fel de emoție venind din partea lui.

-Bună, Cristian... spun eu ușor.

-Bună. Cum ești? întreabă el sec.

-Uh... Binișor...

-Cum este soțul tău?

Ultima lui întrebare mă lasă mască...

-Da, știu de el... Omul ăla a avut curaj și a venit la ușa mea... Imaginează-ți ce am simțit când m-a întrebat dacă știu pe unde umblă nevasta lui...

-Cristian...

-Știi... nu am fost vreun înger sau ceva, nici pe departe, dar să mor eu dacă m-am gândit vreo clipă să fut nevasta altuia....

Vru să continue cu furia, dar și-a dat seama că Melek este cu noi și s-a oprit. A oftat și a privit-o.

-Este... copilul? întrebă privind spre ea.

-Da... i-am pus numele Melek...

- Este frumoasă foc... spune el cu vocea scăzută, gravă.

Înghit în sec...

-De ce sunt  aici, Sasha? Ce vrei de la mine?

-Uhm... Eu și Bodhi ne-am despărțit... A plecat și mi-a cerut divorțul...

-Și te miri? La cât ți-ai bătut joc de el mă mir că a stat atât cu tine...

Cristian era dureros de sincer cu mine și brusc m-a părăsit curajul de a-i spune adevărul...

-Te rog... Nu mă judeca... Ce am avut noi...

-Ce am avut noi? Hai, Sasha.... Pe bune? Ai vrut o aventură. M-ai lăsat ca pe un amărât în hotel și ai plecat cu Cosmin... Ce dracu?  Ai trecut din pu...