În satul nostru exista o casa unde stăteau doi bătrâni.
Este plasata lângă o stâncă, fix lângă pădure. Într-o noapte de iarna un bărbat beat fără adăpost, cauta sa intre în curtea acelei case, dar fiind beat a căzut în zăpadă și a înghețat. Peste câteva zile a fost găsit de bătrân sub un morman de zăpadă cu un coniac în mână. Bătrânul ia povestit nevestei, care după ce a auzit inima ei slaba a lăsat-o. Peste o săptămână, bătrânul cu un coniac și o lopata a ieșit sa curețe zăpadă din curte, iar când a ajuns a alunecat și nu a mai putut sa se ridice.
Bătrânul a zăcut înghețat pana în primăvara când l-au găsit vecinii.
An de an în curtea aceia, pe data de 15
Ianuarie , luminile casei se aprins și se închid chiar dacă curentul este oprit, iar mirosul de coniac te cuprinde imediat cum intri pe poarta
