"Am atata noroc ca daca as detine un cimitir, oamenii ar inceta sa moara."

2.1K 143 82
                                    

OKAY, SO THIS IS FOR YOU, YOU LITTLE CRAZY-MAD-INSANE JEFF FANS, I HOPE IT'S ENOUGH FOR NOW, AM INCERCAT SA SCRIU CAT DE MULT ZILELE ASTEA, PLEASE, NU MA BATETI :)) SI EU VA IUBESC ♥♥♥

-Da, matusa...da, da, o sa fiu bine, ai gatit 5 feluri de mancare inainte sa pleci. Nu, nu imi mai trebuie nimic. Da, o sa ma imbrac cum trebuie. Da, da, ma descurc. Mersi, matusa. Distractie placuta, pa pa pa!

Am inchis telefonul si l-am arucat pe pat, cat mai departe de mine, dupa care mi-am tras genunchii la piept si m-am facut ghem.

-Laaaaa naiba...mi-am zis.

Pana sa apuc sa ma intind, asa cum imi propusesem, o bataie in usa imi curma planurile atat de meticulos puse la punct...

-Cine naiba mai e...

Coborand scarile spre parter, bataia se auzi din nou, fapt care ma determina sa strig:

-Vin imediat!

Mi-am dat parul pe spate si tragandu-mi sufletul, am deschis usa.

-Hey, Vanessa!

-Hey...Mordred...am spus, zambind cu falsitate.

Oh, Doamne...uitasem complet. Mordred trebuia sa ma ajute la proiectul la engleza si sa ma mediteze...dupa cum ar spune Jeff, "Shit, fuck, outta luck...".

-Nu stiam ca ai planuri, se auzi un strigat venind de pe alee, din spatele lui Mordred. El se intoase si imi facu astfel si mie loc sa vad despre cine era vorba.

-Aam...pai de fapt, sa stii...

-E prietenul tau? Intreba Mordred. Imi pare rau daca am nimerit un moment nepotrivit, Van. Presupun ca o putem lasa pe data viitoare, spuse Mordred, fara sa imi lase ocazia sa mai spun si eu ceva. In schimb, imi facu cu ochiul si in momentul imediat urmator facu si cale intoarsa. Se opri pret de o secunda langa misteriosul meu "iubit", analizandu-l din cap pana-n picioare.

-Hei, interesant hanoracul. Zara, nu?

-Da...sigur...zise el, surazand cu greata, mijind ochii la Mordred pana ce acesta se indeparta la 100 de metrii de casa mea. Rasul lui specific de claun care respira heliu umplu aerul linistit de fiori si nesiguranta. Am inghitit in sec.

Ajuns langa mine, isi dadu jos gluga, isi ridica barbia incet, tinandu-ma intr-o incordare perpetua, dupa care privirea lui ascense la fel de mistuitor de incet, intalnind-o pe a mea. Ma fixa impasibil, pe sub gene, aproape acuzator...parul lung si negru ii incadra chipul si ascundea o parte din el...

-Nu mi-ai zis ca urma sa vii...am spus, in apararea mea.

-Nu mi-ai zis ca aveai planuri.

-Nu aveam!am strigat, tot in apararea mea, dandu-mi parul dupa urechi cu nervozitate, privind in jos. El pur si simplu a aparut la mine la usa, nu stabilisem nimic de comun acord si...

-Mi-e sete, ma intrerupse brusc si intra pe langa mine in casa.

Jeff deschise usa frigiderului si se servi singur cu o sticla de Pepsi, pe care o desfacu si incepu sa bea direct din ea.

-Jeff, nu poti sa dai buzna asa, oricand vrei...

-Ba azi pot. Din cate stiu, matusa-ta e plecata in excursia ei in Egipt 6 zile. Avem tot timpul din lume sa facem orice.

Ragai cat de tare putu, dupa care isi privi pana si el burta cu uimire.

-Wow...taaare, surase el, cascand ochii mai mari decat erau deja, dupa care dadu fuga la egaj spre camera mea.

-Jeff, unde crezi tu ca te duci?!am urlat la el prin casa, fugarindu-l.Oh, nu...nu in camera mea! Jeff!

Se opri fix in cadrul usii si maxilarul ii cazu...dar asta dura foarte putin, caci imediat se apropie de patul meu si dadu sa puna el repede mana pe tot ce putea prinde.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 22, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Jeff the Killer: Un ultim zambetUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum