Sigiliul .

"Stai"

Stau aici de mai mult de o ora plangand ca proasta. Ce s-a intamplat acolo? Daniel este asa schimbator. Aseara era tipul perfect de care ma indragostisem, iar acum...acum pur si simplu ma inspaimanta. Este infiorator. Am crezut ca-l va omori pe saracul baiat. Ce motiv avea s-o faca? Toate gandurile mele au fost intrerupte de vocea lui.

- Hei...

- Pleaca.

- Nu vreau. Vine si se aseaza langa mine. Ma tot dadeam de langa el dar, acesta venea si mai aproape de mine.

- Ce vrei?

- Am venit doar sa ma asigur ca esti bine. Daca nu vrei sa ma mai vezi , spune-mi. Iti las tie locul si eu nu mai calc aici. *Mi-o spune in timp ce pleaca*

- Stai.

- Da?

- Nu vreau sa pleci.

- Dar ce vrei?

- Sa ramai cu mine.

Nu mai puteam sa-mi stapanesc lacrimile. Incercam sa le opresc dar nu puteam, nu mai aveam control asupra mea. Nu vreau sa creada ca sunt o plangacioasa sau ca plang sa ma dau in spectacol. Nu vreau mila lui, nu vreau mila nimanui. S-a asezat inapoi langa mine si m-a luat in brate. Ma simteam ca un copil mic plangacios ce dorea atentie de la mamica sa.

- Ce s-a intamplat acolo? De ce aproape l-ai omorat pe Clau?

- Nu vrei sa sti.

- Spune-mi, te rog.

- Aseara dupa ce am plecat, m-am intalnit cu el si m-a provocat. L-am batut mar, iar la scoala a spus tuturor ca l-am batut din cauza ca aproape s-a culcat cu tine.

- Ce nenorocit. Iti multumesc.

- Pentru?

- Pentru ca ai venit dupa mine, pentru ca esti aici si pentru aseara.

- N-ai pentru ce, scumpo. * Ma saruta delicat si parinteste pe frunte*

- Te iubesc. Imediat dupa ce am spus asta am simtit o usurinta placuta. O descarcare de care aveam nevoie de mult timp. Dar toata aceasta usurinta a disparut dupa ce am vazut cum se indeparteaza. Iar pleaca. Iar am zis ceva gresit. Mereu va pleca. Am ramas aici cu lacrimi in ochi, am stat doua secunde pe ganduri si m-am aruncat in apa. Doream sa ma inec. Niste brate puternice m-au ridicat la suprafata salvandu-ma.

- Ce incerci sa faci? Nu era vocea lui. Nu era el... era Clau