- De ce scoti vorbe, ma?

69 6 0
                                        

- Asteapta ! Il aud cum striga dupa mine sleit de puteri. M-am oprit tremurand de frig.

- Da , ce-i ?

- De ce ai plecat?

- Mi-a pierit cheful.

- Cum asa?

- Nu stiu , ma simteam in plus. El si-a scos hanoracul de pe el si mi l-a dat mie. Mirosea a parfum barbatesc combinat cu lenor. Era moale si incalzit de el.

- Da-mi voie sa te duc  acasa.

- Ok.

Si-a strecurat degetele printre ale mele, avea mainile calde. Drumul pana acasa a fost scurt si tacut. Cred ca eram inca beata, inainte sa intru in casa ne-am sarutat in fata portii si i-am zis sa intre. Ai mei nu erau acasa. La mine ne-am mai pus ceva de baut. Ne-am indreptat spre dormitor. Ii inconjuram soldurile cu picioarele mele si ma tineam de gatul lui in timp ce ne sarutam. M-a trantit in pat , mi-am scos repede tricoul. S-a apropiat de mine sarutandu-ma si masandu-mi sanul stang. Atmosfera era din ce in ce mai incinsa. Si-a coborat mana pana la pantalonii mei , incerca sa-mi desfaca slitul. A reusit sa ma dezbrace de ei. Cand sa-i dau tricoul jos nu stiu ce mi-a venit in minte , dar l-am alungat.

- Pleaca .

- Dar .. * nu a mai avut timp sa continue caci l-am alungat*

Nu pot sa cred ca era sa-mi pierd virginitatea la betie si cu un tip pe care il cunosc doar de o zi. M-am dus ingandurata sa-mi fac un dus. Am iesit in cinci minute , m-am imbracat mai gros si am plecat.  De la varsta de 14 ani , obisnuiam sa plec intr-un loc al meu. Acesta se afla intr-o padure, padurea din apropierea casei mele. Acolo se afla o piatra mare si plana deasupra unui lac. Obisnuiam sa-mi petrec serile de vara acolo cand eram trista. Aveam nevoie sa fac o baie in lacul ala , poate m-ar face sa ma simt mai bine , oricum nu am mai fost acolo de mult timp.

Ajunsa acolo , imi dau hainele jos si raman doar in sutien si chiloti. Ma arunc de pe stanca si plonjez in apa rece sloi. Nu am bagat de seama ca apa era gheata. Adoram sa fac pluta , ma linistea si era foarte placut. Un glas barbatesc ma face sa tresar si sa ma panichez.

- Ce faci aici? *ma intreaba pe un ton bland*

- Eu? Tu ce faci aici?

- Nu conteaza. Am intrebat primul.

- Asta este locul ce ma calmeaza. Aici ma refugiez cand sunt trista.

- Deci esti trista?

- Ce-ti pasa?

Ii simteam furia dupa cum ma privea. Daniel era infiorator . Parul lui inchis la culoare si ochii lui negrii plini de furie ma inspaimantau. Am iesit din apa si m-am asezat langa el.

- Tu ce cauti aici? * il intreb asezandu-ma in coate*

- Pai , este locul meu. 

- Ciudat, nu te-am vazut pe aici.

- Pai nici eu pe tine.

- Obisnuiesc sa-mi petrec timpul aici. 

- Ce coincidenta, si eu. * imi zambea sec* Si.. de ce ai plecat de la petrecere?

- Mi-ai simtit lipsa?

- Conteaza?

- Nu stiu. 

- Deci. De ce ai plecat?

- Sa vin aici.

- Poate te fac eu sa te simti mai bine.

- Si cum ai de gand sa faci asta?

- Mai ai chef de o balaceala? M-a intrebat in timp ce isi scotea tricoul. M-a luat pe sus si a sarit in apa. Avea un abdomen fermecator, pur si simplu ma simteam norocoasa ca ma aflu in bratele lui. Nu pot sa cred, era asa dragut , parca nu era el. M-a facut sa ma simt mai bine. Nici nu mai simteam frigul, eram cucerita de el, de comportamentul lui. Sunt indragostita de el din clasa a X-a. Am iesit din apa, ne-am asezat pe piatra si am inceput sa vorbim despre diferite chestii.  Parca il cunosteam din alta viata. Imi doream ca timpul sa se opreasca, sa ramanem acolo pentru tot restul vietii.

S-a lasat dintr-o data liniste. S-a aplecat spre mine, mi-a pus mana pe sold, avea intentia sa coboare dar piatra nu-i dadea voie. Ochii lui s-au transformat din negrul acela infiorator intr-un caprui cuceritor. Se uita la mine atent si patrunzator , parca se uita prin mine.  S-a aplecat si mai mult , deja ii simteam respiratia pe gatul meu si nu numai. Buzele lui imi atingeau gatul intr-un mod inocent si delicat. A urcat incet spre buzele mele, eram atat de aproape sa ne sarutam..dar , nu stiu ce s-a intamplat. A fost asa ciudat. A lasat capul in jos, s-a ridicat , mi-a urat o seara placuta si a plecat. Oare am gresit cu ceva? Oricum , nu-mi pot scoate din minte atingerile lui si mai ales privirea...

PERSPECTIVA LUI DANIEL

Nu pot sa cred ca era  sa o omor. Sunt asa un fraier. O puteam pierde intr-o secunda. 

Ma indreptam catre un bar pentru a ma face sa nu ma mai gandesc la ea. Pe drum m-am intalnit cu Clau.

- Hmm, ce avem noi aici?

- Dispari, nu am chef de tine. * imi arunca aceasta replica grabind pasul *

- Ratatule, am doar cateva vorbe sa-ti spun. Stai departe de ea ! Daca aud ca-i vei face ceva iti jur ca te omor.

- Ai cum? Eu ii fac rau sau tu? Uitam cine ii face rau , ha? Inversam rolurile? Mie-mi convine.

Atunci nu am mai ezitat. M-am napustit asupra lui si i-am carat o multime de pumni in fata. Vantul incepuse sa sufle cu putere , copacii se balansau , totul era inspaimantator. Era ora 03:25 , eu il zdrobeam fata lui Clau. L-am lasat in pace si am plecat.

-A doua zi la scoala-

Toti se uitau la mine infricosati si ma aratau cu degetul. Nu intelegeam ce se intampla. Ce-am facut. Totul era in ceata. Il zaresc pe Roland ce statea rezemat de perete asteptandu-ma.

- Ce se petrece? De ce toti se uita la mine ca la satana?

- Oh, da. Clau a imprastiat vorba cum ca tu, dupa petrecere l-ai batut mar , aproape l-ai omorat pentru ca era sa se culce cu Luce.

- Sa se culce cu Luce? Ce nenorocit ! * tip eu dand cu pumnul in perete suficient de tare in cat sa ma doara*

- Calmeaza-te omule. E adevarat?

- Nu ! Nici nu stiam ca aproape s-a culcat cu ea. Ce naiba. ASTA APROAPE S-A CULCAT CU EA?

Am plecat sa-l caut cu pasi repezi. Ah, l-am zarit. Ii arunc o injuratura si ma indrept spre el nervos.

- De ce scoti vorbe, ma? Imediat am inceput sa ne caram pumni. Am reusit sa-l trantesc pe jos. Eram deasupra lui si ii umflam fata. O voce subtire si disperata striga catre mine. Cand m-am intors i-am vazut trupul ei mic, tremura si avea lacrimi in ochi. Era inspaimantata. M-am dat jos de pe el, am incercat sa ma apropii de ea, aceasta se dadea in spate ferindu-se de mine. Nu vreau sa-mi imaginez ce parere are despre mine. Sunt un monstru la propiru si figurat. Am prins-o de mana si o priveam in ochi, imi doream sa o fac sa se calmeze dar si-a tras mana din mana mea si a fugit. Stiam unde se duce dar nu am vrut sa merg dupa ea. Nu sunt nesimtit dar nu vreau sa dau explicatii.

Sigiliul .Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum