Stephanie

Viața înainte de anormalitate

Bun venit în lumea mea. Numele meu este Stephanie Dublin și sunt, de multă vreme, din FantasyLand.

Spun "de multă vreme" deoarece nu sunt chiar din totdeauna aici. Eram o fată normală: trăiam într-o lume normală , într-un oraș normal (TarinVille), aveam prieteni normali, mergeam la o școală normală, mâncam mâncare normală, aveam o casă normală, părinți normali, un frate normal (Ribon), un iubit normal, aveam o viață normală și liniștită.

Asta până într-o zi, o zi care mi-a dat peste cap cu totul viața.

Era o dimineață geroasă de Ianuarie. Zăpada era întinsă , netedă si curată pe toată suprafața orașului meu, atât de curată încât firișoare de raze de soare se loveau de ea, ricoșând și dând viață unor sclipiri minunate pe crusta omătului.

Acest decor splendid îl admiram mergând agale spre școală, cu o cască în urechea dreaptă, ea fiind conectată la Iphone-ul meu. Melodia pe care o ascultam era melodia mea preferată. Piesa se apropia de final. Ultimul sunet al refrenului se auzi intens în mintea mea, ajungându-mi până în suflet. Apoi se opri.

Eram pe cale să îmi scot mâna înghețată din buzunarul gecii mele albe cu tot cu telefon și să dau "replay" melodiei. Când începu următoarea melodie din play-list , care era o melodie lentă și frumoasă, dar avea un defect.

Acea melodie era melodia care îmi amintea cel mai mult de fostul meu prieten. Deși trecusem aproape întru totul peste el, tot nu puteam să îl uit complet, așa că acea melodie mă trimise cu gândul direct la el. Nu voiam să o schimb, totuși, era o piesă frumoasă. Și mi-am continuat drumul cu gândul la el.

Dintr-o dată, pe la mijlocul piesei, muzica s-a oprit. Telefonul suna. Am scos din nou telefonul din geantă și am rămas surprinsă când am văzut că apelantul era actualul meu prieten, Cole.

- Așteaptă-mă! Spuse el cu un ton amuzant.

Atunci m-am uitat în spate ei am observat că era nu la mai mult de 5m după mine. El a grăbit pasul și a venit și mi-a strâns mâna înfrigurată, ciudat fiind că mâna lui era fierbinte.

-Neața!am spus eu privindu-l fericită.

-Trebuie să discutăm.

-Discută atunci. Răspund eu ușor mirată de tonul rece si serios cu care m-a întâmpinat.

-Este vorba de Axel. Știu că ați fost împreună, și te cred pe cuvânt dacă îmi zici că nu mai e nimic între voi. Dar eu, știi tu, sunt o fire mai geloasă și nu mă prea confortabil că voi vorbiți atât de mult și sunteți atât de apropiați pe la școală.

-Serios, Cole? Îmi spui tu mie cu cine să vorbesc și cu cine nu? Cum spuneai și tu, nu l-aș mai vedea nici să mă omori ca pe un iubit. Dar din moment ce nu mai suntem împreună asta nu înseamnă ca o să fim străini și nu suntem prieteni!

Mi se părea foarte ciudat cum eu mă gândeam înainte cu câteva secunde la el, și acum Cole mă "ceartă" din cauza lui.

-Stephy! Nu îți fac eu reguli. Dar îți ziceam să o iei mai ușor cu el...

- Hai pe bune?! Știu ca ești invidios pe el, și de-aia vrei să mă ții departe de el.

- Okay. Atunci, o să merg și eu la Trise și o să o iau in brațe și o să vorbesc cu ea... Să văd.. Îți convine?

În acel moment m-am evervat atât de tare încât mi-am smucit mâna din mâna lui și am fugit să trec strada.

În acel moment. Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost: Stai! Stephanie, nu!!

Și așa am ajuns aici.