Atacul

321 15 10
                                    

Hei, eu sunt Ema .Am 17 ani si locuiesc cu matusa mea Grace , parinti mei au fost ucisi la varsta de 2 ani , si de atunci am promis ca o sa ma razbun pe cel/cea care a facut asta ...In fine , cea mai buna prietena prietena a mea , Blair, mia fost mereu ca o sora .Ne cunosteam, de la inceput.Indiferent, de gravitatea sitoatiei Blair, era mereu acolo , linga mine .Pai, ce mai pot spune despre mine ...A, da, am parul blond, ochi verzi ca jadul si sunt slaba , dar nu chiar atat de slaba .O descriere cam banala , nu?

Sa revenim la realitate, eram pe strada si mergeam acasa.Era noapte , iar eu tot nu prea stiu ce caut la ora asta afara.Eram afundata in gandurile mele, cand in spatele meu se auzise un fosnet de frunze. Prima oara am crezut ca este vantul, si nu am bagat in seama acel zgomot.Peste 5 secunde iar.Ma intorc si nu vad pe nimeni.Inima incepe sa imi bata din ce in ce mai alert, iar respiratia imi este scandata.Din stanga incepe sa se auda acelas fosnet.Imi intorc capul, dar nimic.Continui sa merg, crezand ca am luat-o razna din cauza oboselei, dar nu.Din spatele meu se aud pasi .Na intorc si ghici ce! Nimic. Maresc pasul, nu mai aveam foarte mult pana acasa.Brusc pasi se opresc , iar eu ma intorc pentru a fi sigura ca nu sunt urmarita .Era cudat, cum a disparut asa de repede.Era ceva nefiresc .Ma uit iar inainte si ma lovesc cu capul de un corp solid .

- Hei frumoaso, ce cauti la ora asta afara, singura, e periculos .a spus el punand accent pe periculos .

Si o data simt cum ceva ma strapuns.Am incercat sa tip , dar eram paralizata .Acel om, sau mai bine zis vampir imi sugea sangele.Eram paralizata, nu ma mai puteam misca . De o data simt frigul asfaltului.

Hello, asta e primul capitol, as vrea niste pateri daca puteti .

Bye:*

Normala pana intr-o ziUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum