Într-o mie de bucăți

10.♛ ︎Despre foști "numai de bine"

      Am crezut în a doua șansă pentru noi, dar se pare că m-am ars. Oricât de mult mi-am dorit eu ca relația asta să prindă contur, se pare că Universul nu ne vrea împreună.

Poate că era destinul care dorea să mă avertizeze că Ray nu este pentru mine, iar eu căpoasă nu înțeleg din prima.

Oricum ar fi, îmi este destul de greu să mă prefac că nu am nimic. În mintea mea se dau fel și fel de bătălii. De ce naiba am crezut că de data asta poate fi diferit?

     Mă balansez de pe un picior pe altul, în timp ce mă gândesc la ce urmează să-i spun. Nu sunt pregătită de o conversație în contradictoriu, dar într-un impuls de moment, i-am scris printr-un mesaj să ne întâlnim la Winchell's.

Toate ideile pe care le aveam în urmă cu ceva timp, tot ce voiam să-i spun, s-au dus. E negru. E gol. În capul meu e un blank total.

Am intrat în cafenea și mi-am luat o sticlă de apă. Emoțiile pe care le am îmi provoacă o sete enormă și nu l-am mai putut aștepta afară. Dau peste cap câteva înghițituri și mă pregătesc pentru ce va urma.

Sunetul clopoțelului de la intrare îmi face inima să stea în loc pentru câteva secunde. Vine zâmbind spre mine și se așează la masă, nu înainte de a mă săruta cast pe buze.

Am revenit la a fi iubita lui? Sau ce tocmai s-a întâmplat!?

Clipesc des, rămânând uimită de gestul lui.

Pentru a nu știu câta oară
CE NAIBA E ÎN MINTEA LUI mă întreb?!?

Sunt mai mult decât furioasă pe el și tocmai ce mă pregăteam să-mi recit monologul amintit, el o i-a înainte.

— Ce faci? Nu ai mai dat nici un semn ieri...

M-a blocat din nou. Vorbește serios sau doar mă i-a în râs?

Îmi reglez vocea înainte să-i răspund.
— Adică... Tu, fac o scurtă pauză și mă uit sfidător la el, vrei să-mi spui că ai așteptat să te caut? Ridic sprâncenele nedumerită și aștept un răspuns.

— Nu mă înțelege greșit... Am fost puțin... șocat. Mi s-a părut imposibil ce mi-ai zis. Chiar nu mă așteptam la asta. Râde scurt, apoi continuă vorbind cu un zâmbet fad pe buze, aruncându-și privirea în jos. Nu am așteptat să mă cauți tu, după reacția mea nici nu meritam, știu...

— Nu credeam că pot să-ți provoc astfel de șocuri. Îi răspund sfidător pe un ton glacial.

— Nici eu nu mă așteptam la asta. Ridică privirea din pământ și îmi răspunde la secundă. Mi-a căzut cerul în cap când am auzit! E...

— Ți-a căzut cerul în cap? Cum adică? Îl întrerup.

— Nu te gândi la prostii! Nu... Nu mă gândesc la ce crezi tu. Înghite în sec și își mută iar privirea.

— Dacă eu nu îți scriam să ne vedem, tu n-ai fi făcut-o. Mă uit încruntată și-mi încrucișez mâinile la piept.

—Ba da, îți scriam...

— Cam când? Mă rățoiesc iritată la el.

— Nu știu, pe seară poate. Chestia asta....schimbă cu mult situația dintre noi...
Tonul lui e calm, iar eu fierb la maxim.Te rog, nu mă mai privi așa, continuă pe un ton la fel de calm.

— Nu te privesc în niciun fel. Îi răspund din nou, rece, sfidându-l.

— Ba da, îmi răspunde, îți vreau zâmbetul cald înapoi te rog. Ochii ăia care până acum mă priveau cu căldură, acum parcă vor să mă omoare. Și nu sunt pregătit să mor așa de tânăr, mimează un gest dramatic. Râde singur la gluma lui, pentru că pe mine tot nu mă convinge să las garda jos.