Iubire în defensivă

5. Ryan - Vom vedea cine rezistă mai mult

"Nimeni nu poate interveni în viaţa noastră, decât dacă acceptăm să-i devenim sclavi. Cel care ne salvează, într-un fel sau altul, nu vrea decât să ne înrobească."

Cristina Nemerovschi

Ryan

Îmi cobor privirea spre mesajul Jennei pe care tocmai mi l-a trimis: „Se pare că știi cum să faci oamenii să se simtă mai bine. Mulțumesc de companie!"

Un surâs mi se întinde pe buze, gândindu-mă totodată la prăjiturile frumos împachetate de pe banchetă. Îmi ridic degetul de la mâna stângă, atingându-mi ușor buzele. Privesc prin geamul fumuriu, aleea aglomerată și clădirile înalte ce ne înconjoară.

— Tocmai am fost respins? murmur printre buze în timp ce continui să mă gândesc la blonda din cofetărie.

— Poftim? îmi răspunde Harry confuz privind prin oglinda retrovizoare cu ochii deschiși larg.

— M-a întrebat dacă nu o cunosc. S-a apropiat ca să-i recunosc fața! continui să mă fâstâcesc oftând și mușcându-mi buza de jos încercând să îmi dau seama dacă figura îmi este familiară. Apropo, tu ai văzut-o! spun răspicat în timp ce mă apropii de scaunul șoferului atingându-i lui Harry umărul. Spune-mi de unde ar trebui să o știu.

— Aaa... de fata dinainte vorbiți? îmi răspunde zâmbind subtil în timp ce privește în față. Probabil să fie... se oprește scoțând un oftat în timp ce procesează informația, deși nu cred. Nu am văzut-o până acum. Dar de ce vă interesează atât de tare? mă întreabă întorcându-și fața spre mine. Că n-a vrut să o conduceți acasă?

Îmi încrunt fruntea lăsându-mi spatele să se lipească de bancheta mașinii. Nu-mi place când are dreptate, deși nu îmi înțeleg motivele uneori pentru care mă simt așa. Tot așteptând, uit că timpul trece, iar eu mă simt tot mai gol pe dinăuntru.

— Probabil e o fată cu principii. Nu se urcă în orice mașină! îmi spune Harry pe un ton amuzat.

— Chiar și în mașina lui Ryan Jay? îi răspund sarcastic întinzându-se un zâmbet răzleț ce mă scoate din gânduri. Oricum, probabil e din cauza relației ei. Altfel, cred că n-ar fi ezitat. Mi-a spus că așteaptă un copil. Probabil soțul ei o așteaptă undeva.

— Oh! Nu știam că lăsați domnișoarele însărcinate doar cu un zâmbet! continuă amuzat în timp ce încearcă să-și astupe gura ca să-și oprească râsul, realizând ce tocmai a spus.

— Ești foarte amuzant domnule Smith! Nu știam că ești programat ca la ore fixe să spui glume! îi răspund chicotind, observând că e ora șapte fix.

— Mă scuzați... dar mi-a venit pur și simplu, iar dacă n-o spuneam, probabil aș fi explodat ca o bombă cu ceas. Iar din ce văd, va revenit zâmbetul, ceea ce e bine.

Chicotesc în continuare amuzat de replicile lui Smith. A reușit să mă aducă înapoi pe linia de plutire când gândurile mele s-au scurs către trecut.

Ne îndreptăm spre casa din Innsdale Dr. Luminile intense se răresc pe parcurs ce ne depărtăm de centru și de clădirile înalte ce se micșorează ca o iluzie lăsată în urmă.

Nu mai am nimic în trecut în plan pentru următoarele două zile de weekend. Oricum domnul Ravi mi-a golit programul cu interviuri pentru a-mi reveni, însă cu condiția de a continua cu relua filmările cât mai repede.

Poate aș putea în aceste zile să mai găsesc niște indicii care să mă ducă la ea. E imposibil ca până acum să se fi ascuns sub pământ. Am ajuns mai aproape de ea, dar nemernicii aceia m-au păcălit. Știu că e pe undeva, așteptând să o găsesc. Când s-a urcat în mașina aceea, am observat lacrimile din ochi ce i se scurgeau din cauza durerii. Știu că n-a fost voința ei de a pleca atât de repede, lăsându-mă în spate ca un obiect pierdut, însă cu toate acestea, tot am nevoie să o găsesc.