Povestea unui mafiot

1. Să facem cunoștință

Ok, in primul rând nu vreau sa credeți că am fost toată viața mea rău, nu, au fost momente cand nu făceam doar ce ma interesa pe mine.

Așa deci ar trebui sa va zic cum ma numesc, nu?

Pai in cartierul meu eram cunoscut ca fiind Leonard, in alte cartiere mi se zicea altfel si tot așa.

Bineinteles ca nu e numele meu adevarat, numele meu adevarat e cel pe care parintii mei mi l-au dat la naștere.

Normal ca nu i-am lasat pe apropiati sa-l știe, ce s-ar fi intamplat atunci?

Îmi amenințau familia? Sau ii ucideau?

Dar, ca sa ii omoare au nevoie de aprobarea tuturor șefilor din regiune, iar eu sunt unul dintre ei.

Nu vreau sa intelegeti greșit, eu nu ucid oamenii care imi spun ce vreau sa aflu, pe aceia doar ii torturez pana "sufla" afara ce vreau iar dupa aceea îi las pe mana baieților de la "curațenie" ei decid ce fac dupa-aceea.

Probabil credeți ca in cartierul meu sunt jafuri peste masură, ei bine nu!

In 28 de ani de controlez cartierul nu au fost crime, jafuri, nimic. Totul a fost liniștit, nimeni nu comis nici-o infracțiune fără aprobarea mea , copii mergeau liniștiți la școală, părintii la servici iar oamenii știau ca nu se va intampla nimic acasă in lipsa lor.

In primul rând nu am facut liniste in cartier pentru oameni, ci pentru mine.

Dacă se intampla ceva in cartier pe cine credeți ca va suspecta poliția? Pe mine, normal. Eu sunt singurul mafiot din cartier.

Deși am cârtițe în poliție pe care ii controlez prin șantaj, sunt și polițiști care nu vor sa-și tină gura cand le zic.

Și din fericire pentru ei nu-i pot ucide, incă. Deoarece au venit copoii de la FBI,  si ma obligă sa fiu tăcut pentru un moment.

Ei bine cum v-am zis nu am fost tot timpul rău.

Pana la 12 ani eram un copil fericit, cu multi prieteni, aveam tot ce-mi doream, pana cand capul mafiot de atunci a luat decizia să-l oblige pe tatal meu sa-i plateasca taxă de protecție pentru cofetăria familiei, cand tata a refuzat l-au ucis sub ochii mei .

Apoi m-au dus pe mine la șef neștiind ce să facă cu mine.

Eu nici nu știam cum il cheama pe șef pana când i-am auzit pe paznici zicând ceva de don Albert, numele acesta mi-a ramas intiparit in minte pana in zilele astea. Din clipa aceea l-am urât pe don Albert, dar fiindca eram un baiat inteligent nu am facut scandal știind ca oamenii aceia nu se joaca.