The Cold Shore of Love

I know you from a dream

16 ani si patru luni.

15 septrembrie 2014.

03:53 

M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre bucataria de la parter. Am coborat cele 20 de trepte tindu-ma de balustrada cu mana stanga. Cu mana dreapta imi tineam telefonul verificandu-mi mesajele ne existente de pe conturile de socializare pe care le-am descarcat pe telefon. Am deschis usa nou nouta de la bucutarie, am pasit inauntru, dupa am inchis usa la loc. Am aprins lumina, am deschis frigiderul si am luat borcanul de ciocolata, o lingura si m-am asezat la masa.

Fix. Nimeni nu ma iubeste. Am zambit. Nu îmi trebuie iubit. Nu e bun la nimic acum, în perioada asta.Toate prietenele mele tanjesc după unul sau au şi nu îl lase să respire.

Usa de la bucătărie se deschise şi capul mamei se făcu vazut de după uşă. Îmi spuse să mă duc înapoi în pat şi să las ciocolata că trebuie să mai slăbesc. Tipic mama. Trebuie să o ascult, aşa că m-am îndreptat spre camera mea de la etaj. Mi-am închis WLAN-ul şi m-am pus la somn.

Mergea de-a lungul malului cu capul în jos. Era desculţ, îşi purta blugii obişnuiţi şi geaca de iarnă. Se întoarse cu faţa spre mine şi îmi şopti la ureche cele două cuvinte pe care nu credeam că le voi auzi curând de la un tip. Nu după accident. Dar el a făcut-o şi vorbea serios.

Telefonul imi suna de zor. Abigail. Oh, Doamne! Ce mai vrea? Nimeni nu vrea să îi audă poveştile despre cum se tot desparte şi împacă cu gagicul ei de doi bani. Dar totuşi, îi răspund. Şi regret. Nici bună nu am apucat să îi spun că a început să îmi povestească cum de a înşelat-o cu fosta lui iubită. Tristuţ, dar nu prea. Să vedem dacă moare într-un accident de maşină, ce vei face dacă acum plângi ca un copil de 2 ani la vaccin. După jumătate de oră de jale închide. A dat Domnul Bunul Dumnezeu!

M-am dus în baie. Mi-am periat dinţii, după mi-am dat cu puţin fond de ten şi cu puţin luciu, mi-am prins părul castaniu într-o coadă de cal, lăsându-mi o parte din breton în faţa. A crescut şi trebuie tuns din nou. Să-i dau o formă mai frumoasă, mai normală. Mi-am pus o bluză primită de la Dana cu Arctic Monkeys, blugii negri, cizmele cu cataramă gen militare, geaca de piele şi ghiozdanul cu floricele albe şi am plecat. Părinţii, sora şi bunica nu erau acasă aşa că a trebuit să-mi închid câinele în casă, singur.

M-am urcat în autobuz cu căştile în urechi ascultând "Stay with me" de la Sam Smith. Urăsc radio-ul. Mereu melodii triste  care îţi amintesc de persoane dragi pierdute de mult timp. Am închis telefonul şi am deschis cartea pe care tocmai am cumpărat-o. "Cu ochii minţii", sună interesant. Să începem.

După 15 minute de mers cu autobuzul, am coboât în faţa şcolii. Am intrat în şcoală şi am început să-mi caut noua clasă. Etajul 1, sala 17. Drăguţ. Camera duhoare de anul trecut. Mi-am salutat colegii şi m-am aşezat în bancă cu Cat. Cea mai bună prietenă din noua clasă. Nu credeam că o să mă înţeleg aşa de bine cu ea. E ceva. După câteva secunde de la intrarea dirigintei sună clopoţelul pentru anunţuri.

" Aiden Reinhart să se prezinte în biroul consilierului şcolii. "

Super. Ce tare. Superb. Acum sunt aia nebună a şcolii. M-am ridicat şi m-am îndreptat spre camera nebunilor, nebuna principala domna Nolen, consiliera. Am început să alerg pe hol spre scara profesorilor, scurtătura interzisă. Ajunsă în faţa uşii iau o gură de aer şi dau să apăs pe clanţă, dar uşa nu se deschise. Mai apăs încă o dată şi nimic. La a treia încercare intru cu capul în ceva solid. Mi-am ridicat capul şi era el. 

Te cunosc dintr-un vis.