Mă trezesc și înghit în sec. Nu am băut nimic în noaptea asta. Am luat-o ca pe o formă de pedeapsă asupra propriei ființe. Mă simțeam bine cu gâtul uscat, știind că așa sunt pe întregime. Puteam sa mă întorc spre stânga unde aveam o sticlă cu apă așezată lângă mine dar am renunțat. Nu am vrut să mă simt bine. Nu am considerat că merit. Ochii mei au plâns, am pierdut apa, ea se pierde pe sine. Mă scufund în plapuma nu prea tare și îmi pun alarma să sune peste 10 minute. Închid ochii. Respir. Meditez. Ultima ora: 07:23. Ochi umflați. Durere de stomac. Nu am mâncat nimic.
Nu prea mănânc în general. Nu îmi place gustul mâncării, mănânc anumite lucruri. Dar sunt prea răsfățată. De fapt eu am figuri în mine așa mi se spune. Am încercat să explic dar toți sunt mai inteligenți decât un copil ca mine așa că viziunea mea nu e validă. Nimic din ce zic nu e valid, nimic din ce fac nu e valid. Oamenii văd doar ceea ce e greșit cu mine, nimeni nu observă ce fac bun, dacă fac ceva bun. Nu îi pasă nimănui așa că nu mănânc. Am încercat să îmi fac cicatrici pe piele cu lama, îmi plăcea. Încă îmi place dar acuma nu mai pot rezuma la această variantă. Nu e bună pentru nimeni înafară de mine. Nimeni nu înțelege de ce e bună pentru mine, contează să fie bună pentru ei. Contează să fie totul bun pentru ei nu pentru mine. Nu eu. Ei. Totul este despre ei. Meditează. Respiră. Te agiți. Te doare mai tare stomacul. Te doare capul. Te dor ochii. Taci. Respiră. Repetă.
Deschid ochii. Ora: 07:33. Mă ridic din pat și mă împiedic. Sunt încă amorțită de la cum am dormit. Mă îndrept spre baie și închid ușa în urma mea. O ușă alba. Scârțâie. Casa în care locuiesc este veche. Nu mă deranjează dar este neplăcut pentru cei cu care stau în casa respectiv mătușa mea și bunica. Îmi place mult aici, doar că încep să cred că sunt defectă. Semăn cu ușa albă. O împing încet să nu fac mult zgomot. Închid și ușa din fața mea care are o oglinda mare. Pot să mă văd pe toaletă. Nu îmi place să mă văd. Văd un gunoi. Văd ceva murdar și șters. Nu mai am un eu. Nu am personalitate.
Mă spăl pe față cu apă rece șa mă înviorez câtuși de puțin. Apoi mă spăl pe dinți. Apoi merg în bucătărie și încep școala.
Nu mai am nimic.
"Duci oamenii în pragul exasperării."
Ar trebui să dispar.
CITEȘTI
Sensul existenței unei umbre
General Fiction" Incompletă. Nesigură. Singură. Asta sunt eu iar acesta este refugiul meu. Îmi place ceața. Mă regăsesc în nimicuri. Semănăm. "
