⠀⠀⠀⠀„Ești tu cea pe care o caut?"
⠀⠀⠀⠀Fiul întruchipării unui coșmar - toți cei ce-l cunoșteau îi spuneau astfel lui Namyah la un moment dat. Nu-ți manipula acțiunile, dar visele stăteau la cheremul său. Cele mai păcătoase și dulci dorințe le juca p...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
⠀⠀⠀⠀── Ți-a mai zis cineva cât ești de frumoasă?
⠀⠀⠀⠀„Nici moartea nu mi-a făcut asemenea declarații de dragoste,"Aelyn își deschise ochii lent, gândindu-se la persoana care a rostit cuvintele de mai devreme.
⠀⠀⠀⠀Și, pentru un moment, chiar a crezut că a dat nas în nas cu moartea. Era întuneric, nu se vedea nimic, ca un abis negru ce i-a devorat conștiința. Și se gândise că poate propriul corp o mințea, că poate de fapt nu-și deschisese ochii cu adevărat. Înghiți în sec, dar după câteva momente întunericul deveni semiobscuritate care, la rândul ei, se transformă într-o scenă clară. Clară și, totuși, chipurile celor doi tineri clar înamorați nu se vedeau bine, de parcă nu ar fi avut ochi, buze, nas, sprâncene. Nu știa dacă se afla într-un film de groază sau un serial de dragoste, cert era că ceva nu părea a fi la locul său.
⠀⠀⠀⠀Era, până la urmă, o imagine dulce. Nu mai zâmbise poate de prea multă vreme la o astfel de scenă. Domnișoara ale cărei plete ca smoala cădeau până la șolduri îi dădea un sentiment ciudat de liniștitor, dar în același timp ceva o apăsa în coșul pieptului, ca un avertisment. Își duse palma acolo, presând, de parcă asta ar fi putut să alunge acea stare.
⠀⠀⠀⠀Tânărul ce era cu mult mai înalt decât fata părea pierdut, copleșit, deși nu-i vedea mimica. De parcă își găsise un drum sigur în viitor doar privind-o pe posibila sa iubită.
⠀⠀⠀⠀Se afla undeva între o frumoasă minciună și o dragoste naivă. Își scutură capul, nici nu-i venea să creadă la ce-i stătea mintea. O fi fost vreun vis cu prințul pe cal alb la care, de fapt, nu s-a gândit niciodată, dar care a apărut ca prin minune.
⠀⠀⠀⠀── Te iubesc, Namyah, o voce feminină rosti ca o șoaptă.
⠀⠀⠀⠀Mai privi încă o dată către așa-zisul cuplu, chiar în momentul în care buzele lor s-au atins cu finețe. Și părea ireal, căci ceea ce văzuse până atunci era purul adevăr ─ sau cel puțin așa a perceput. Ar fi jurat în legătură cu faptul că a simțit o atingere pe buze, ca un puf moale ce le-a atins textura crăpată.
⠀⠀⠀⠀Trupurile celor doi deveneau, lent, niște siluete desfigurate, distruse, blurate asemeni unor iluzii ce făceau loc crudei realități. Se aștepta la sperietura vieții ei și, stând cu inima în gât, aștepta. Nu știa ce, dar aștepta. Poate o scăpare din infern, poate o cale către lumină. Și-ar fi dat singură palme, nu i-a fost niciodată frică de întuneric, iar să se trezească brusc astfel ar fi fost ironic.
⠀⠀⠀⠀Dar de data asta era ceață. Vedea în depărtare, unde șoseaua era înghițită de copaci deși, pădurea din partea de Nord a orașului natal. Ajunsese somnambulă și nu era conștientă de asta încă? Tot ce e posibil.
