~Prințesa Tuturor~

Misterul Bibliotecii. #9

Este noapte. Eveline si Linoly s-au strecurat din camera lor, cu Mimi și Imim pe urmele lor, pentru ale arăta biblioteca. Ajunseseră la etajul 4, însă cu cât mai mult înaintau prin școală, aceasta devenea tot mai întunecată și mai rece. Trecuseră prin multe coridoare, iar unele șoapte de pe coridoare pe care le auzea Linoly deveneau tot mai stridente. Uneori, Eveline le auzea și ea, însă la nu la fel de stridente și clare cum le auzea Linoly, și chiar și așa, nu putea să le descifreze.

Cele patru fete ajunseseră pe coridorul unde, Linoly și Eveline găsise ușa. Locul era la fel se neschimbat. Doar urmele lăsate pe podeaua plină de praf pe care le lăsase Linoly și Eveline cânt veniseră aici pentru prima oară. Fetele se apropiară de ușă încet, oarecum speriate. Eveline impinge ușa mare și grea, și intră încet în bibliotecă. Ceea ce le șocă pe fete, fusese faptul că locul era iluminat. Puțin de tot, lumina lunii pătrundea prin geamurile murdare, iar pe câte un raft se aflau lumânări aprinse.
-Locul ăsta este și mai înfricoșătoar. zise Eveline.
Mimi și Imim trase aer adânc în piept.
Eveline le privi pe cele două gemene.
-Ce e? întrebă Eveline.
-Magie neagră. zise Mimi.
-Vai de steaua mea. Știam eu. zise Eveline în șoaptă.
-Oare ce s-a întâmplat aici? De ce e locul acesta gol și părăsit? întrebă Linoly.
-Hai să aflăm. zise Imim și alergând spre rafturile cu cărți.
Multe dintre cărți erau pe jos, formând munți mari de pagini și manuscrise. Fetele apucară niște cărți, începând să le răsfoiască, însă nu era nimic în ele de cât pagini goale.
-Ce putem să aflăm din ele? întrebă Eveline.
-Păi o avem pe Linoly. zise Mimi.
Linoly își ridică ochii dintr-o carte și se uită ciudat la Mimi.
-Ce vrei să spui? zise Linoly.
-Esti semilună... Așai?
-Da. răspunse Linoly.
-Da... Mimi are dreptate. Doar cei cu semilună sau inimă neagră pot să vadă ce ascunde magia neagră in cărți. zise Eveline.
-Eu nu știu cum să îmi folosesc magia neagră. zise Eveline.
-E ușor. Tot ce trebuie să faci, este să te enervezi. Este ceva special în cei semilună, deoarece poți să îți folosească puterile doar atunci când sunt triști. Ochii lor se fac dintr-o dată negri, și plâng cu lacrimi negre. zise Mimi.
-Trebuie doar ca o lacrimă să cadă peste pagina cărții, și o să apară tot ce poate fi scris în carte. zise Imim.
-Amm... Nu știu ce să zic. Adică... Nu e ceva riscant nu? Acum, cum o să mă făceți să plâng? întreb Linoly.
-Bună întrebare ca acuma că știi, nu putem să te mai speriem sau să zicem ceva urât de tine ca o să te prinzi. zise Mimi.
Fetele se uitară în jur, și observase ceva destul de înfricoșător. Deasupra bibliotecii, era o mașinărie. Un glob mare de sticlă, formând o mașinărie gigantică și ciudată.
-Ce e asta? întrebă Mimi.
-Cred că asta a provocat magia neagră de aici. As acred eu. zise Eveline.
-Eu cred că locul ăsta este preferatul meu din toată școala. zise Imim.
-Eu zic că plecăm. zise Linoly, însă când cele două fete dădu să se întoarcă spre ușă, observa că aceasta era închisă.
-Cine a închis ușa? întrebă Eveline speriata alergând spre ea.
-Eu am intrat ultima însă mă jur că nu am închis-o. zise Mimi.
Toate ajunseseră în fața ușii si încerca să o deschidă, însă ușa era de neclintit.
-Cineva ne-a închis aici? zise Inima.
-Cine să facă asta? întrebă Mimi.
-Cineva cu capul plecat. zise Eveline împingând ușă cu putere.
-Ce facem? O să rămânem blocate aici. zise Linoly.
Eveline începuse să lovească cu pumnul în ușă și să strige.
-Steve! Deschide ușa! tipă ea.
Linoly, Mimi si Imim se uită ciudat la Eveline.
-Steve? Ce să facă el aici? întrebă Mimi însă Eveline nici nu dădu importantă la ce zise ea și continuă să bată cu pumnul în usă.
La un moment dat, ușa se deschise încet, iar pe coridor se vedea Steve încercând să se ascundă iar lângă el mai stătea încă cineva. Eveline merge spre el și trage la o parte perdeaua după care se ascundea. Steve mai să bufnească în râs lângă Adam și el la fel cu fața roșie de râs. Din partea opusă a coridorului apărusă apăruse cei doi băieți de culoare albastră, Skrush și Florbi, și ei râzând.
-Ce făceți aici? întrebă Linoly.
-Cine poate da doarmă în așa școală mare și să nu încerce să exploreze? Cu toate orele astea pe zi, nici nu am timp să răsuflu, așa că mergem noaptea. Și, se pare că și voi ați găsit ceva mișto. zise Steve apropiindu-se de bibliotecă, însă nici nu se apropie suficient de ușă că începuse să tremure iar pielea i se făcu ca de găină.
-Ahhh... Magie neagră. O simțiți? Cum ați putut să stati acolo? întrebă Steve.
-Cum ai putut să ne încuiat acolo. zise Mimi.
-Scuze. zise el și își bagă capul înapoi în bibliotecă să vadă ce e acolo.
I se alătură și Adam și restul băieților.
-Mamă... Ce este aici? întrebă Adam.
-Ce crezi că e mașinăria aia de sus? întrebă Linoly apropiindu-se și ea și ea de ușă.
Florbi se dădu la o parte de usă, punându-și mâinile în cap. Eveline se apropie de el.
-Ce e? Ce e aia? întrebă ea.
-Păi... Nu știu. zise Florbi dându-și jos mâinile, privind față serioasă a Eveline.
-E ceva grav aici. Cred că cineva a făcut experimente aici. zise Adam.
-Cine? Și când este mai important. zise Mimi.
-De ce?
-Păi dacă a asta a fost acum mulți ani în urmă, nu cred că e ceva grav, însă dacă acea persoană ce a creat mașina asta cu nu mult timp în urmă... Mă cam sperie. zise Mimi.
Toți tăcură și privi mașinăria ciudată.
-Trebuie să întrebăm pe cineva. zise Adam.
-Cine poate să știe așa ceva? întrebă Eveline.
-Un profesor. Sunt sigur că ei trebuie să știe totul. zise Steve.
-Oare Ivy o să ne spună? întrebă Eveline.
-Sau Geraldo. zise Linoly.
Toți o privi curioși pe Linoly, știind-ul pe Geraldo ca un profesor ciudat și fițos, nu ca nasul lui Linoly.
-Îmi imaginez deja ce ar spune Geraldo. zise Steve.
-Nici în ochi nu pot să îl privesc. Pare rău și dur. zise Eveline.
-Da... Ce idee proastă. zise Linoly, prefăcându-se că fusese o idee rea, doar că fix asta avea de gând să facă.

Venise dimineața. Linoly se trezește în camera ei somnoroasă după o noapte petrecută în școală, mai ales că după discuțiile lor despre mașinăria din bibliotecă, nu se mai concentrată la drum, rătăcindu-se și pierzădn o bucată bună de noapte încercând să găsească camerele. La un moment dat nici nu era la fel de greu deoarece se auzeau râsete și zgomote ce veneau dinspre turnul elevilor mari de anii mari.

Linoly se îmbracă în hainele de școală, puțin mai călduroase, deoarece afara se putea observa o ploaie rece ce cel mai probabil acapară școala. Linoly iese din cameră, și dă nas în nas cu Mohan, stând de vorbă cu un băiat. Mohan nu o observă pe Linoly fiind cu spatele, însă amicul ei da, arătând-ui cu privirea să se uite în spate. Mohan își întoarse privirea spre Linoly, însă la nici 5 secunde că de întoarse înapoi. Linoly își continuă drumul spre cabinetul de chimie.

Linoly intră în cabinet. Acolo era o clasă de ani medii, elevi de anul V ce așteptau ca orele să se înceapă, iar odată ce o observă pe Linoly, aceștia încet amuțiseră urmărind-o lung pe Linoly cum se îndreptă spre catedră, unde Geraldo aranja niște cărți. Geraldo surprins de liniștea care se lăsă brusc peste clasa își ridică privirea și o observă pe Linoly cum se apropie de catedra sa.
-Linoly! Trebuie să îți dau niște priblemare ca să le împărți elevilor din anul tău. Mă bucur că ai venit să mă ajuți. zise el și o trase pe Linoly într-o cameră ascunsă plina de ierburi și poțiuni, rafturi pline cu poțiuni și mașinării pentru amestecat substanțe.
-Ce faci aici? întrebă Geraldo.
-De ce te ascunzi așa de tare de toți? Ce se întâmplă dacă cineva află? întrebă Linoly.
-Pur și simplu nu vreau să afle. zise el.
-Îți e rușine cu mine?
-Nici gând. Doar că... Sunt căutat, iar dacă cineva o să afle că sunt nașul tău, o să mă caute și mai mult. zise Geraldo.
-Cine să te caute?
-Agamemnom normal. Zi ce dorești, ca să încheiem cu discuția asta stupidă.
-Am fost la etajul 4. zise Linoly.
-Cred că o să încheiem conversația aici. zise Geraldo și dă să iasă.
-De ce? Ce e acolo? Toată lumea simte magie neagră.
-Așa și?
Linoly îl privi dezamăgită pe nașul ei, ce ținea morțiș să îi ascundă adevărul.
-Este un loc periculos și o să am eu grija personal să nu te mai întorci acolo. Acum mergi la orele tala. zise Geraldo și plecă.
Linoly ieși și ea din acel loc birou al plantelor si ieși cât mai repede pe ușă. Linoly acea noapte se întoarse la bibliotecă, însă ușa nu mai era deschisă. Era bine încuiată, iar pe ea era lipit un bilețel.

"Ai face bine să te întorci, astfel o să ai probleme!!!".

Linoly plecă supărată, lăsând misterul bibliotecii în spate.