Sa trecem si la actiune.Fata aceasta Andreea,chiar a avut incredere in mine si are,si prin increderea ei am capatat si eu incredere in mine,pot sa vorbesc,nu trebe sa-miao tin pareriile si friciile in mine.
Andreea,face sport,tennis mai exact.Ma chema foarte des,eu nu refuzam,sunt o fire mai atleta,sincera sa fiu,eu acolo m-am dezvoltat pe plan social.Am legat prietenii puternici si asa mai departe.Doar tennisul ma mai motiva,nimic altceva,pana am suferit un accident groaznic.Cand jucam mi-am scrantit atat de tare glezna incat,doctorii mi-au spus ca nu mai am vreo sansa sa mai pot practica vreun sport,inafara de innot.Chiar cand traiam,nu doar respiram mi-a cazut cerul in cap.Nu puteam sa concep faptul ca nu mai pot juca.E ca si cum mi s-ar fi luat aerul,eram moarta pe dinauntru.Dupa o saptamana de la externare,am hotarat sa ma apuc iara de tennis,si am inceput incet,incet da fac progrese.De genul nu-mi mai tremura piciorul cand calcam sau fugeam.Eram foarte mandra.Parintii erau putin ingandurati,dar si-au dat seama ca nu se pot opune.
Pentru mine ziua cea mare a fost cand am reusit sa ies din "sfera":NU pot,NU vreau,NU stiu.
Nu uitati nu exista NU POT doar NU VREAU.
YOU ARE READING
Ziua cea mare
Teen FictionToata lumea are o zi pe care o numeste ziua perfecta,nu?eu m-am gandit sa scriu ce a insemnat ziua perfecta pentru mine
