Wild Eyes

Capitolul 1

     Totul a început într-o zi de vineri. Tocmai ce se terminase școala şi începuse vacanța de vara. Mă simțeam liberă ca pasărea cerului. Stăteam ghemuită pe nisipul auriu de pe plajă. Aveam un mare avantaj pe timpul verii  deoarece locuiam chiar langă un golf. Priveam soarele dispărând, făcându-se nevăzut după linia orizontului. Acum strălucirea lui era înlocuită de o perdea de stele. Se întunecase deja, dar nu îmi era frică, deoarece casa mea se afla la doi pași distanță.

      M-am ridicat și am pornit spre cărarea din pădurea care înconjura golful. Mi s-a părut că văd strălucirea unor ochi ascunzându-se printre tufișuri, dar am crezut că era doar rodul imaginației mele. M-am avântat în pădure, inconștientă de primejdia în care tocmai intrasem, fără să știu că viața mea nu va mai fii aceeași începând din momentul în care părăsisem nisipul plajei.

     Am  mers câteva minute, ajungând tot mai adânc în pădure. Atunci am văzut din nou acei ochi galbeni pândind de după copaci. Mi-am dat seama că ceva mă urmărea. Am început să alerg, simțind spaima care mă cuprindea. Instinctele mele îmi spuneau că trebuia să fug. După câțiva pași m-am împiedicat de o rădăcină și am căzut. Când mi-am ridicat capul am văzut creatura care ma urmărea. Părea a fii un lup, dar avea o sclipire aparte în ochi. Dacă nu ar fi fost galbeni-aurii, aș fii putut jura că erau umani. Creatura s-a apropiat și mi-am dat seama că era mai mare decât un lup obișnuit. Am ajuns la un metru distanța față de fiară și mi s-a părut că rânjește. Atunci și-a dezvelit colții si s-a repezit spre mine. Am avut suficient timp ca să mă întorc în așa fel încât  să-mi apăr capul. Am sărit în picioare ca să pot fugi, dar creatura m-a apucat de picior înainte să pot fugii. I-am simțit colții ca niste lame  străpungându-mi  pielea. Creatura a făcut câțiva pași cu spatele, s-a întors și a plecat. A fost mai mult decât ciudat. M-am prăbușit din cauza durerii provocate de mușcătură. Totuși piciorul nu îmi era amorțit și nici nu sângera, iar durerea a trecut în câteva minute.

      M-am ridicat și am pornit  spre casă cât de repede am putut, uitându-mă foarte des înapoi, pentru a fii sigură că lupul acela ciudat nu se intoarce. Spre uimirea mea, părinții mei dormeau când am ajuns acasă, așa că nu m-a luat nimeni la întrebări. Am mers direct în camera mea, mi-am pus pijamalele mele confortabile și m-am cuibărit în pat, așteptând să adorm, sperând că totul nu a fost altceva decât un vis urât, chiar dacă știam că nu era așa.