Capitolul 3

20 5 0
                                    

     Cu cât se apropia seara, mă simțeam tot mai ciudat. Mă simțeam plină de energie, dar totuși extenuată în același timp. M-am gândit să fac o plimbare prin curte ca să îmi relaxez mușchii încordați. Nu urma să mă vadă nimeni,   așa că nu mi-am făcut griji pentru aspectul meu. Mă plimbam de jur împrejurul curții. Am început să merg tot mai repede, fără să îmi dau seama. Soarele începea să dispară, urmând să fie înlocuit de lună. Brusc m-am trezit alergând în cercuri în curte, ca și cum aș fii evadat de la o casă de nebuni.

     M-am oprit și m-am uitat spre cer. Era lună plină. După câteva minute am început să simt o durere ușoară de cap, iar pământul a început să se învârtă în jurul meu, urmând ca totul să se transforme într-o ceață neagră.

     M-am trezit în curte, chiar în fața intrării în casă. Luna încă nu dispăruse complet. Nu îmi puteam amintii nimic de seara trecută. Curtea era plină de smocuri de păr şi urme de zgârieturi.

     Am intrat în casă și m-am dus în baie, ca să mă spăl pe față și să mă trezesc complet. M-am repezit la chiuvetă și m-am stropit cu apă, apoi am luat un prosop de față și m-am șters. Când m-am uitat în oglindă mi-a atras atenția o pereche de ochi galbeni strălucitori. Ceva bizar chiar se întâmplase atunci când acel lup m-a mușcat. Am aruncat o privire rănii, dar aceasta se vindecase, lăsând în urmă două semne mici în locurile unde caninii creaturii mi-au pătruns pielea.

     Încă nu știu ce a fost acea creatură cu colți ascuțiți și o sete de sânge de nestpăpânit, dar un singur lucru știu sigur, sunt pe cale să aflu. Toate indiciile îmi indică răspunsul, acel monstru de alaltăieri sunt chiar eu…

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 14, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Wild EyesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum