In another life // YoonKook

In another life // Capitolul II

Noapte precedentă fusese un adevărat calvar pentru el—nu reușise să pună geană pe geană mai mult de două ore și asta îi dădea dureri serioase de cap. A căscat și apoi și-a masat învins baza nasului, sărise peste micul dejun pentru a avea suficient timp să se încălzează și să tragă câteva săgeți—asta îl mai liniștea. În mai puțin de trei zile urma să aibă loc selecția noilor membrii pentru clubul universitar iar, mai apoi în două săptămâni avea să aibă loc prima competiție amicală a anului—se simțea puțin stresat.

Min Yoongi era unul din cei mai buni trăgători cu arcul din cadrul competițiilor universitare și fusese remarcat de mai multe cluburi însă, nu știa dacă era într-un totul pregătit să-și dedice tot viitorul sportului—linia dintre muzică și sport era una fină. Și-a pus echipamentul și a ridicat arcul, și l-a lipit de frunte și a luat o gură mare de aer—trebuia să se concentreze, trebuia să rămână cel mai bun pentru că ura să piadă. Bobocii îl umăreau—știa asta, trebuia să fie un exemplu demn de urmat pentru toată lumea. Clubul de tir cu arcul nu avea locuri nelimitate, doar cei mai buni puteau să facă parte din acesta și competiția era de-a dreptul ridicolă. S-a poziționat în fața linie și a privit scurt ținta, a luat pozița de tragere și cu o mișcare precisă a luat săgeata și a așezat-o în coardă ca mai apoi să ridice arcul—totul era calculat și precis—brațul i-a devenit o linie perfect dreaptă și privirea i s-a fixat în mijlocul țintei, a tensionat coarda și și-a ținut respirația preț de o secundă înainte ca degetele să se desprindă de aceasta. Totul a durat o secundă, toată tensiunea a fost eliberată și sunetul corzii i-a lovit timpanele. X10, știa că avea să se oprească în mijlocul țintei după ce sfidase toate legile fizicii în zbotul său nebun, avea încredere în el și în arcul său. Acolo, în poligonul de trage era alt om—era doar el și arcul său. A repetat aceeași acțiune de încă două ori—30 de puncte, un scort perfect în tirul cu arcul, se simțea brusc eliberat.

— Ești deja aici?

O vocea i-a atras atenția și și-a întors capul spre ușă, a aprobat printr-o mișcare a capului și Taehyung a zâmbit.

— Doar ce am ajuns.

— Ai avut timp de un set, a remarcat și Yoongi a aprobat din cap. Ce spui, primul la trei câștigă?

— N-ai cursuri?

— Nu, a negat. Trebuie să mă pregătesc pentru selecții, am sentimentul că degeaba sunt fratele mai mic al președintelui clubului.

Yoongi și Taehyung nu erau foarte apropiați, fiecare avea o mamă diferită și crescuseră separat până în urmă cu câteva luni când Taehyung fusese adus acasă de tatăl lor. Și-ar fi dorit să creeze o relație mai strânsă cu fratele său, nu-l ura dar simțea că în continuare erau doi străini nevoiți să locuiască sub același acoperiș. Nu se așteptase ca Taehyung să practice tirul cu arcul, și-a spus atunci în minte că poate fi doar o coincidență însă, acum simțea că nu era așa, fratele lui mai mic era într-adevăr talentat și putea să spună că era singura persoana care putea să-l provoace de la egal la egal. L-a urmărit cum și-a pus echipamentul, totul era identic la ei—felul lor de a se mișca, de a-și bandaja degetele—felul lor de a respira. Nu și-a luat privirea de pe acesta nici măcar atunci când a tras săgețile din țintă și nici când a așezat-o pe cea de a doua.

— Trage tu primul, Yoongi a vorbit și Taehyung doar a aprobat din cap. L-a privit atent cum și-a luat poziția de tragere, cum a așezat săgeata în coardă—cum a tensionat-o și cum a lăsat-o să zboare în momentul perfect, X9—a respirat ușurat. Niciunul nu a scos vreun cuvânt, săgețile lor au continuat să zboare și să se înfigă perfect în țintă—restul membrilor deja ajunseseră dar nu făcuseră zgomot, erau uimiți de felul în care cei doi concurau de la egal la egal.