𝐀𝐜𝐞𝐥 𝐉𝐚𝐬𝐩𝐞𝐫 𝐌𝐨𝐨𝐫𝐞

4.

   Imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii acestei incaperi pline de adolescenti cu hormoni. Vreau sa ma duc la profesoara si s-o trag de parul urat coafat si demodat. Vreau sa ma ridic in picioare si sa tip pana o sa-mi apara durerea in gat, iar toate astea pentru ca m-am gandit. M-am gandit si rasgandit la fiecare cuvant rostit de Jasper in acea dimineata. Ma simt groaznic. Am vrut sa ma ingrop de rusine (inca vreau), dar tot ce am reusit sa fac a fost sa ma ridic buimaca si rusinata de pe podea si sa plec cu coada intre picioare. Se crapase de ziua, iar frigul parca se intetise, dar numai la frig nu mi-a fost gandul. De abia m-am mobilizat sa merg la liceu. 

   Gandul de a-l intalni pe strada ma ingrozeste. Brusc mutarea nu mai pare o idee asa de rea.

    Amelia sta langa mine linistita. Deseneaza un cal... cred. Numai profesoara vorbeste, restul colegilor arata la fel de plictisiti ca intotdeauna. Hector se scobeste intre dinti, Delia se da cu luciu de buze, iar Anna face un avion de hartie.

    Doar scartaitul marker-ului pe tabla lucioasa se aude cand cineva deschide usa.

   Ridic privirea curioasa, la fel ca toti colegii, de alftel. Pana si doamna de engleza se opreste din scris. Nu vad persoana responsabila de intreruperea orei, dar ii vad umbra care se revarsa in camera. Inalt. Solid. Probabil e iar domnul Rock, profesorul de sport, care cauta iar o scuza pentru a vorbi cu doamna Willson.

   -Buna ziua, scuzati-ma ca am intarziat, spune o voce pe care o recunosc instant. 

   Tresar vizibil. 

   -Esti elevul cel nou? Intreaba dezamagita profesoara. Si ea il astepta pe Domnul Rock.

   -Chiar el.

   In clasa paseste nimeni altul decat Jasper. Scaneaza sala de clasa, cautand parca ceva, sau pe cineva, si da cu ochii de mine. 

   Inlemnesc.

   Arata mai fresh ca niciodata. Parul sau in toate partile, ghiozdanul tinut nonsalant pe un umar si fularul negru accentuandu-i culoarea parului de aceeasi culoare.

   Incepe sa paseasca incet si gratios printre bancile baietilor surprinsi si fetelor intrigate. Nu baga in seama pe nimeni si nimic. Se uita fix la mine.  Arata ca un zeu. Pielea ii este palida de la frig, iar in firele de par ii stau niste fulgi perfect albi de zapada. Cand Jasper e in preajma face pe toata lumea sa fie constienta de asta. Baietii se incrunta cu banuiala, fetele chicotesc intre ele entuziasmate, iar scaunul mi se cutremura cu fiecare pas pe care-l face. 

   Inca ma fixeaza cu privirea cand se apleaca pentru a se aseza pe locul din spatele meu, dar nu se grabeste. Se apleaca pana ii simt respiratia rece la ceafa si nu-mi pot stapani fiorul care-mi face umerii sa tremure.

                                                                                          ***

   Orele trec in secunde. Timpul se scurge mai repede ca nisipul, iar in tot acest timp i-am simtit privirea arzandu-mi crestetul capului. 

    Pe la ora de spaniola i-am simtit piciorul incolacindu-se cu al meu. Eram tentata sa ma intorc spre acesta si sa ma rastesc iritata, dar n-am facut-o. Rusinea ma coplesea. Acum ca ma gandesc, sansele de a se muta cu mine in clasa erau de aproape 100%. Oraselul asta minuscul are doar doua licee. Unul relativ aproape de cartierul nostru si celalalt la capatul orasului. Normal ca l-a ales pe acesta. 

   La sfarsitul orelor aproape c-am alergat spre iesire. Aveam de gand sa-l evit pe cat posibil, dar uite-ma acum fata in fata cu el. Ma prinsese de inceietura dreapta si-mi scapasem toate cartile. M-am incruntat subit si am inceput sa le adun. Am fost surprinsa sa vad ca ma ajuta, dar nu am apucat sa adun mare lucru ca iarasi ii simt privirea pe mine. Ne uitam unul la altul hipnotizati. Imi simt fata mai fierbinte ca acum un minut, iar el pare mai mult decat vinovat de brusca roseata.

   -Imi pare rau, aproape ca soptesc. 

   Parca un munte urias mi se darama de pe umeri, lasandu-ma sa respir linistita. Am asteptat toata dimineata sa rostesc aceste vorbe umilitoare. 

   Sunt doar 3 cuvinte si 4 silabe, dar suna atat de prostesc ca roseata mi se raspandeste pana dupa gat. 

  " Imi pare rau ca numai acum cand te-ai facut inuman de frumos iti vad cu adevarat potentialul... Ah si imi cer scuze ca te-am respins de fata cu toti colegii cand eram in clasa a 7-a , dar hei, nu este asa ca ma ierti?! "

   Ma incrunt la propriile ganduri si-mi ridic privirea tematoare de reactia pe care o poate avea frumuselul fara cosuri, dar acesta ma surprinde spunand:

   -Te iert daca ma lasi sa-ti iau o cafea maine de dimineata.