Keep my secret!

~ Capitolul 1 ~

"Danielle!" se aude vocea sefei mele dragi. Mi-am ridicat capul brusc realizand ca adormisem peste fisele de lucru. Oh nu! 

"Da!" spun serioasa stergandu-mi saliva in exces de la gura si incepand sa ma prefac ca asez hartiile in ordine. La naiba Danielle!

"Credeam ca am mai discutat pe tema asta!" imi spune Russ, sprijinindu-se in palme pe birou. Avea privirea ei specifica de Ai dat de belea.Urasc privirea asta! "Este a nu stiu cata oara cand te gasesc in ipostaza asta!" imi spune ridicand din sprancene. "Nu-mi dai de ales decat sa te concediez! E clar că nu ai ce cauta aici!"

"Nu! Te rog, nu ma concedia! Am nevoie de serviciul asta!" spun implorand efectiv iertare de la sefa mea. E adevarat ca nu sunt tocmai o angajata model insa ar fi al treilea serviciu pe care-l pierd in ultimele luni şi am disperata nevoie de banii astia.

"Stii ca nu-mi place sa negociezi cu mine pe tema asta!" spune serioasa asezandu-se dreapta in fata mea si tragandu-si fusta scurta si mulata mai in jos. Isi incrucisa bratele la piept apoi ma fulgera instinctiv cu privirea. "Esti complet nepasatoare, neglijenta, neatenta... parca nici nu ti-ar pasa de ceea ce faci! Mereu intarzii sau se iveste ceva ca sa nu-ti poti termina treaba." imi spune insiruindu-mi doar aspectele mele pozitive. Vazandu-mi fata ravasita, Russ ofta scurt lasand privirea in jos. "Prea bine, iti mai dau o sansa! Si ar fi bine sa profiti de ea ca sa incepi sa-ti faci treaba asa cum trebuie aici!" ma fulgera inca odata cu privirea apoi pleca. Am oftat usurata! Nu-mi vine sa cred ca am adormit iarasi... ei bine, acasa nu dorm prea mult si cand sunt la serviciu, primul lucru care imi vine este sa dorm.

Am asteptat pana a iesit din birou, apoi mi-am lasat capul sa cada la loc in pozitia initiala. Nu pot sa reusesc sa-mi fac treaba daca nici macar nu ma concentrez cum trebuie la ea. Am oftat infundat apoi m-am ridicat asezandu-mi toate hartiile cap-coada, sau macar incercand sa le fac sa nu mai para ravasite. Dupa ce le-am asezat intr-un anume fel, le-am bagat in geanta, mi-am luat ce mai ramasese din cafeaua care se racise de mult si am iesit din birou. Eram printre singurii care terminau turele de serviciu mai devreme astazi, asa ca ma puteam mandrii ca pot ajunge acasa ca sa ma apuc de si mai multa treaba. Am oftat! Ura mie! Esti in atentia speciala a sefei tale draga! Fii mandra!

In hol, chiar la cativa metrii distanta de biroul meu, se afla si prietena mea draga care spre deosebire de mine, se putea numii o angajata model. In adevaratul sens al cuvantului. Mai avea de stat aici cateva ore bune, motiv pentru care zilele de marti imi faceau o deosebita placere. Imediat ce m-a vazut s-a napustit asupra mea, intr-un val de intrebari enervante.

"Ce ti-a mai zis acuma?" Ma intreaba cu o vaga frica in voce. "Te-a concediat?"

"Nu, dar era pe punctul sa o faca! Din fericire nu s-a intamplat!" spun fericita, asezandu-mi geaca mai bine pe mine.

"Nu cred ca te voi mai putea acoperii mult cand nu-ti faci treaba daca nici macar nu incerci!" spune serioasa, iar eu imi dau ochii peste cap. "Adineauri era să dau şi eu de belea!"

"Kath, voi incepe sa-mi fac treaba asa cum trebuie! Am nevoie doar de un somn bun!" Daca asta ar putea fi posibil.  Kath mi-a zambit , iar eu am iesit rapid din cladire. In nici-un caz nu voi reusii sa dorm! Totul merge oribil aici. Stiu deja ca New York-ul nu e tocmai de mine. Dar incerc sa ma acomodez de un an si vad ca rezultatul nu e tocmai unul pozitiv. Sigur voi trece si peste asta.

 Poate ca toata munca mea v-a da roade daca incerc sa dorm. Nu! In nici-un caz nu voi reusii sa dorm! Totul merge oribil . Oh , la naiba! De ce m-am intors aici? E ca si cum m-as fi aruncat singura in fata masinii. Nu trebuia sa revin in Portland. Dar nu vroiam sa raman nici in New York... Habar nu am ce vreau! Imi este complicat din toate punctele de vedere. Dar incerc sa ma acomodez de cateva saptamani si vad ca rezultatul nu e tocmai unul pozitiv. Sigur voi trece si peste asta.

***

Oh la naiba! Lucrez de cateva ore si deja simt ca nu mai rezist. E trecut de miezul noptii, trebuia sa ma fi apucat mai din timp. Treaba asta nu este de mine clar. Nu ma pot descurca pe ceva ce nu-mi place sa fac. Cred ca ar trebuii sa o las balta de tot. Ba nu Danielle, tie iti place ce faci! Imi aud constiinta cum striga minciuni la mine. Pe cine pacalesc, ar fi trebuit sa o las sa ma concedieze. Asa nu ajung nicaieri. Dar am nevoie de banii aia! E un salariu extrem de bun pentru opt ore de stat intr-un birou si privit cum limbile ceasului se imvartesc plictisindu-se de ele insusi.

Telefonul meu ma trezii din meditat. Era Kath. Cele mai bune momente cu putinta Kath, cele mai bune momente! I-am respins apelul apoi m-am ridicat mergand spre bucatarie. Kath v-a intelege ca lucrez si ma v-a lasa in pace. Sper!  Nu am chef de nimic acum! Mi-am luat un pahar cu apa ducandu-l la gura, apoi l-am lasat brusc pe masa dandu-mi seama ca nu-mi e sete defapt. Am ignorat orice alt aspect şi m-am în sufragerie la aşa zisa muncă.

Totul parea a fi de neînţeles. Nu înţelegeam deloc ce trebuie să fac. Priveam hartia din fata mea cu o atenţie specială. Vroiam să o rezolv... Însă nu ştiam cum. Cum am ajuns să lucrez aici? Priveam cu tot mai mult interes foaia din fata mea. Nu înţelegeam! Mâna începu să-mi tremure, scăpînd neatentă pixul din mâna. Mi-am dus mâna la cap. Ce se întâmplă? Acum mă doare capul?!

Cred ca am nevoie de o pauza... si de un sandvis. Mor de foame. M-am ridicat de pe canapea si m-am intors in bucatarie rugandu-ma sa-mi fi amintit sa fac cumparaturile. Din nefericire nu am facut-o! Felicitari Danielle! Mereu las totul pe ultima clipa. Cred ca Russ are dreptate, sunt complet nepasatoare si neglijenta. De data asta nu am cum sa o contrazic. 

Am oftat intorcandu-ma in sufragerie total enervata pe mine insami apoi mi-am aruncat privirea spre fisele de lucru. Da... cred ca pot gasii ceva mai bun de facut. Cumparaturile pe ultima clipa suna perfect. Mi-am luat jacheta pe mine, mi-am aranjat parul cat de cat apoi am iesit afara mergand cu viteza luminii, echivalent cu pasi rapizi pentru mine, spre primul supermarket deschis la ora asta. Sper din suflet sa gasesc un non-stop! Am continuat sa alerg prin frigul infernal de-afara in speranta de a vedea ceva. Dar toate magazinele erau inchise, nemairamamnd niciunul disponibil. Chiar urasc tomnile tarzii! Vremea mohorata nu e preferata mea si nu a fost niciodata, dar prefer oricand sa merg prin frig decat sa stau si sa lucrez la lucruri tampite si banale pe care nu le inteleg.

Fara sa-mi dau seama, am ajuns pe o straduta mai ingusta si intunecata, pe care nu parea a fi cineva. Nici macar un felinar care sa o lumineze nu se gasea. Cum am reusit sa ajung aici? Am ignorat si aspectul asta si am continuat sa merg in speranta de a iesii la capat. Nu sunt o impatimita a filmelor horror, dar putina adrenalina nu strica, mai ales cand mori de foame si tot ce pozi auzii este stomacul tau cum urla dupa mancare. 

Am tresarit speriata cand am auzit niste pasi din lateral. Totul era prea intunecat pentru a se putea zarii ceva. Am grabit pasul in momentul cand am auzit niste zgomote puternice venind din aceelasi loc. Ma simteam privita dar nu intelegeam de ce. Era cineva acolo? In nici-un caz nu sunt atat de nebuna incat sa ma apuc sa intreb asa ceva. E intuneric acolo, plus ca cu totii stiu ca atunci cand auzi pasi sau te simti urmarit incerci sa dispari cat mai repede.

Ochii mi s-au luminat cand am zarit in fata mea un supermarket deschis. Insfarsit! Ar trebuii sa ies mai mut din casa, nu cunosc aproape deloc locurile din imprejur.

***

Cand am iesit din supermarket, afara incepuse sa ploua. Din nefericire pentru mine... Tineam cafeaua in mana dreapta, iar punga pentru cumpartaturi in cealalta, lucru care m-a facut sa-mi fie imposibil sa deschid usa. Ma rog, n-a fost tocmai misiune imposibila. Vanzatorul ma privea indiferent fara sa-mi dea niciun fel de mana de ajutor, lucru care ma enerva la culme. Am reusit totusi intr-un final sa deschid usa dar din nefericire m-am dezechilirat , impiedicandu-ma de tocul usii fiind pe punctul de a cadea, insa nu am facut-o. Doar am reusit sa-mi vars cafeaua peste mine si sa ma ud din cauza ploii in excess. La naiba! M-am ridicat rapid in picioare, bucurandu-ma ca nu m-a vazut nimeni, apoi mi-am asezat cat de cat jacheta pe mine, expirand nervoasa la vederea petei de cafea de pe mine. Cu siguranta nu v-a iesii cu una cu doua. 

Pot spune ca a fara ploua exagerat cu galeata, si nu trecu mult pana sa ajung uda din cap pana in picioare si infrigurata. Am inspirat nervoasa, apoi am inceput sa rad ironic de mine insami. Probabil aratam ca o nebuna, dar nu-mi pasa. Cafeaua mea era acum varsata... pe mine. Cumparaturile nu aratau prea bine, iar tot ce trebuia sa fac pentru maine... ei bine. Nu e facut! Cu siguranta Russ ma v-a concedia. Macar cineva v-a fi fericit maine!

M-am intors brusc pe calcaie vrand sa ma resemnez si sa ma intorc acasa dar m-am lovit brusc de un corp masiv.