Keep my secret!

~ Capitolul 2 ~

Il priveam cu atentie pe barbatul din fata mea. Tocmai ma ciocnisem de el si se pare ca niciunul dintre noi doi nu avea sa spuna ceva prea curand. Stateam in continuare ghemuita la pieptul sau si sa fiu sincera nu stiu de ce. Cred ca ma blocasem. Ii simteam privirea atintita asupra mea si brusc ma simteam mult mai mica. Of, la naiba! Probabil arat oribil in comparatie cu fiinta de langa mine. Nu parea a fi depasit 25 de ani. Era mai inalt ca mine, dar nu cu mult. Avea parul saten , acoperit de o caciula, cateva suvite atarnandu-i peste frunte aratandu-i culoarea parului, iar ochii de un caprui irezistibil. Purta un maieu negru prin care i se puteau vedea abdomenul bine lucrat, pe deasupra avand o geaca de piele neagra care se potrivea de minune cu pantalonii cu camuflaj de armata. In picioare avea niste bocanci negrii care il facea mai inalt cu cativa cm dar nu cat sa-l inalte mai mult decat e deja. Ramasesem muta.

Cred ca acesta a observat ca ma holbam la el pentru ca si-a inclinat capul pe o parte privindu-ma amuzat. Am sarit imediat ca si arsa de langa el simtindu-ma brusc stanjenita de persoana din fata mea.

"Scuze... trebuia sa fiu atenta... " incep sa vorbesc nestiind ce urmeaza sa se intample sau unde urma sa ajunga discutia asta. Ma analiza pret de cateva secunde, apoi zambii triumfator privindu-ma fix in ochi.

"Da, probabil trebuia. Dar nu face nimic!" imi spune pe un ton calm si totusi putin victorios. Continua sa zambeasca continu, lucru care ma facea sa ma inmoi cu totul. "Te simti bine?" ma intreaba trezindu-ma la realitate.

"D-Da... " reusesc sa indrug dupa cateva clipe de balbaiala. Habar nu aveam ce sa zic, nu vroiam sa spun ceva stupid ca sa-l sperii cu toate ca stiam ca maine dimineata nici nu o sa-si mai aminteasca de mine. Era doar un strain care s-a ivit pe strada in clipa de fata si care arata al naibii de bine.

"Nu pari... " face acesta o afirmatie mai mult pentru el facandu-ma sa ma stramb. Mi-am ridicat o spranceana asteptand un raspuns la remarca sa. Nu-mi dadeam seama daca era ironic sau doar incerca sa faca o afirmatie.

"Nu par cum?" Intreb imediat , iar acesta ma priveste brusc. M-am blocat in momentul cand privirile ni s-au intersectat, fortandu-ma sa privesc in alta parte. Nu intentionam sa-mi petrec seara de lucru, stand in ploaie si socializand cu un strain, dar se pare ca am reusit sa-mi ocup timpul cu cap.

"Vroiam sa spun ca nu pari bine, avand in vedere ca stam in ploaie, tu esti uda din cap pana in picioare, esti imbracata subtire si pot sa jur ca esti plina de cafea." spune si eu deschid gura in forma de o, ramanand asa, find rusinata de situatie. Mi-am plecat privirea spre jos simtindu-ma intimidata de privirea sa patrunzatoare , auzindu-l cum chicoteste amuzat. "Mereu te porti asa in preajma strainilor?" ma intreaba amuzat, iar eu il privesc confuza.

"Asa cum?" intreb ridicand privirea spre el.

"Ei bine, te fastacesti de parca urmeaza sa te ucid!" spune razand in continuare, dar afirmatia sa ,ma facu sa ma incrunt considerabil. Acesta observa reactia mea oprindu-se din ras si privind serios la mine. "E doar o gluma!" imi spune si eu zambesc stins clatinand din cap in semn de am inteles.

"Da... doar o gluma... " indrug printre dinti privind in jos. "Ar cam trebuii... sa plec!" ingan dupa un moment de tacere, balbaindu-ma. Acesta se stramba privindu-ma curios.

"Dar e o vreme atat de frumoasa! Si e atat de devreme!" continua el ironic facandu-ma sa rad. Am chicotit amuzata apoi l-am privit dinou in ochi, de data asta fara sa rup contactul vizual. Ochii lui chiar te fermecau. Acel caprui cenusiu care te baga in mister si te lasa prins in el fara cale de scapare.

Un tunet puternic ma trezii la realitate facandu-ma sa ma dezechilibrez si aproape sa cad. Bestial moment mi-am ales sa port tocuri. L-am zarit cum ma priveste amuzat neavand niciun fel de reactie la tunetul de mai devreme.